Plătim pentru educația fiscală a evazioniștilor

Pe data de 20 aprilie 2015, ANAF a lansat campania de educare fiscală a contribuabililor. Acțiunea pleacă de la ipoteza că cei ce nu își achită sau se sustrag de la plata dărilor către stat, evazioniștii într-un cuvânt, nu au cultură fiscală. De aici necesitatea de a-i educa, de a-i ajuta să conștientizeze cât de important este să plătească toate taxele și impozitele, oricât de mari ar fi.

Teoria este falsă. Cauzele evazionismului fiscal nu țin de cunoaștere, de educație. Dimpotrivă, în foarte multe cazuri, unele devenite celebre, rău-platnicii se dovedesc a fi experți în domeniul fiscal. Cunosc nu doar prevederile legislației fiscale, ci și lacunele ei. Tocmai înalta cultură fiscală i-a ajutat să fenteze plata dărilor.

Cine alții decât cei ce cunosc meandrele Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală au organizat rețelele evazioniste, de firme fantomă, beneficiind, în multe cazuri de complictatea bancherilor?

Nu cumva prea buna educație fiscală i-a ajutat pe mii de evazioniști să obțină rambursări ilegale de TVA? Tot buna cunoaștere a legislației fiscale a ajutat zeci de mii de agenți economici să se declare insolvenți și să evite plata datoriilor acumulate la bugetele statului.

Este evident că rău-platnicii și evazioniștii n-au nevoie de educație fiscală. Atunci, pe cine vrea să educe ANAF? Pe cei ce își achită taxele și impozitele, pe contribuabilii conștiincioși, corecți?

O altă teză pe care se bazează campania ANAF este aceea a existenței unui așa-zis comportament de conformare fiscală voluntară, de plată voluntară a taxelor și impozitelor, care poate fi indus prin educație.

Teoria aceasta nu are niciun fundament științific. A acționa voluntar înseamnă a acționa de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient.

Stimați cititori, bag mâna în foc că nu a existat, nu există și nu va exista pe planeta noastră vreun individ care să plătească, din proprie voință, din proprie inițiativă, fără nicio constrângere, dările către stat. Dacă n-ar exista legea fiscală, mecanismele de control și sancțiunile, visteria statului ar fi goală.

Dintotdeauna, oamenii și-au achitat obligațiile fiscale de frica pedepselor.

Nimeni nu a cerut să fie declarat contribuabil. Acest statut care în țări precum România presupune doar obligații, nu și drepturi, este impus prin forță, nicidecum asumat. De aceea, contribuabilul poate fi definit ca fiind persoana fizică sau juridică care achită taxe și impozite sub amenințarea sancțiunilor.

Faptul că ANAF organizează o astfel de campanie pornind de la ipoteze și teorii false nu este o noutate. Nu este prima oară când Fiscul inițiază astfel de acțiuni. A mai făcut-o în 2003, când a editat materiale destinate educării copiilor din învățământul primar și gimnazial, cu tema "Cum să umplem vistieria statului". Care a fost rezultatul, care a fost eficiența banilor cheltuiți din taxele și impozitele contribuabililor? Nu se cunoaște. Dar se știe cu precizie că nivelul evaziunii fiscale a crescut în următorii ani.

Ceea ce mă surprinde este faptul că Uniunea Europeană a alocat 5.542.754,88 lei pentru noul proiect de așa-zisă educație fiscală. Asta înseamnă că organismul comunitar împărtășește teoriile false ale ANAF, privind comportamentul fiscal și motivațiile sale.

ANAF contribuie la acest proiect cu o cofinanțare de 978.133,22 lei. Banii provin din taxele și impozitele achitate de contribuabilii corecți. Cinstit ar fi ca ANAF să ia banii de la rău-platnicii pe care vrea să-i educe, să-i califice în "meseria" de bun contribuabil. Lor trebuie să le ceară "taxa de școlarizare". De ce să plătească contribuabilii corecți pentru instruirea lor? Banii acestora ar trebui să ajungă la școli, spitale, cultură, cercetare științifică, în construcția de autostrăzi.

Suma totală alocată proiectului, de peste 1,47 milioane euro, este impresionantă. ANAF ar trebui să fie preocupată de eficiența acestei investiții. Ar trebui să poată spune la sfârșitul campaniei că fiecare leu investit în educarea contribuabililor a adus alți doi sau trei lei la bugetele statului sau că, din cei 5.000 de rău-planici pe care i-a instruit, 4.000 au luat-o pe drumul cel bun al achitării dărilor către stat.

Eu am mari îndoieli în privința eficienței acestui proiect costisitor. Singura certitudine este aceea că vor profita doar cei implicați în derularea lui.