Pensia reală a ajuns la nivelul celei moștenite de la regimul comunist

După 1990, șomajul și inflația au atins cote alarmante, iar baza de calcul a contribuțiilor pentru asigurările sociale de stat a fost în continuă scădere. Conform Institutului Național de Statistică (INS), pensia medie netă reală din decembrie 1996 reprezenta mai mult de jumătate (56%) față de cea din decembrie 1990. Pragul critic de 100% a fost depășit abia în ianuarie 2008 (108%).
De asemenea, numărul de pensionari a crescut de la an la an după 1990. Astfel conform estimărilor casei naționale de pensii, s-a ajuns de la 2,6 salariați la un pensionar în 1990 la 0,8 salariați/pensionar în 2006, pragul de 1:1 fiind atins în 1997. Se estimează că ponderea indivizilor în vârstă de peste 65 ani va ajunge, în 2030, la 30% din totalul populației țării.
Nivelul scăzut al pensiilor a fost afectat și de continua migrație a forței de muncă și de numărul mare de persoane care nu sunt incluse în sistemul de protecție socială. În anul 2004, existau 1,5 – 2 milioane de persoane care munceau în afara granițelor țării, dintre care doar 1.000 aveau contracte de asigurări sociale încheiate. Mai mult, în prezent, încă mai există zone unde ponderea forței de muncă care își desfășoară activitatea în sectorul economiei subterane depășește 50%.
În perioada 1996-2003, pensionarul român a trebuit să se descurce cu o pensie medie lunară ce a totalizat între 35 și 49 de euro pe lună, sumă ce a crescut la 65 de euro în 2004, la 78 de euro în 2005, ajungând la 106 euro în 2006 și, respectiv la 154 de euro pe lună, în februarie 2008.