Naufragiul vrachierului "Blaj" - ultimele ore ale unui abandon în Atlantic

Marinăria este una dintre cele mai frumoase profesii, dar și deosebit de periculoasă. Navigatorii români au avut parte de numeroase experiențe dramatice pe mare: furtuni cumplite, care le-au sfărâmat navele ca pe cojile de nucă, incendii și explozii devastatoare, au fost atacați și capturați de pirați sau au fost abandonați fără hrană și apă prin porturi străine.

v v v

În cele ce urmează vă vom relata întâmplările teribile prin care a trecut echipajul navei "Blaj", în urmă cu aproape 20 de ani, relatate de trei dintre cei ce au fost în mijlocul evenimentelor.

În noaptea de 30 noiembrie spre 1 decembrie 1995, vrachierul se afla în mijlocul Atlanticului, la 1.000 mile de coasta Americii de Nord. Comandant era Gheorghe Trifu. Furtuna se dezlănțuise și atinsese forța 10 pe scara Beaufort. Vântul sufla cu viteza de 89 - 102 km pe oră, iar valurile atingeau 12 metri și loveau cu putere în bordaj.

"Blaj" fusese construită în 1978, la Șantierul Naval Galați. Avea capacitatea de 55.000 tdw, lungimea de 220 metri, lățimea de 32,2 metri, pescajul de 17 metri și atingea o viteză de 16 noduri. Se numărase printre primele nave de mare tonaj construite la șantierul gălățean, care avusese unele probleme cu calitatea sudurilor în acele vremuri. Armator era CNM Petromin, iar charter, compania grecească Kassos.

Nava nu avea încărcătură, fiind balastată, și parcă era o jucărie pentru valurile uriașe, care o izbeau și o aruncau de la unul la altul. Ofițerul mecanic Tudorel Jipa (33 ani) fusese de cart și la ora 4

s-a dus la cabină să se culce. S-a trezit din ațipeală când scaunele și canapelele au început să se plimbe prin încăpere.

"La ora 6, s-a auzit comanda: «Pregătirea pentru abandon!». Echipat cu vesta de salvare, am ieșit pe punte. Nava era foarte tare înclinată spre tribord. Peretele despărțitor dintre magaziile 4 și 5 se rupsese. Apa de balast din 5 pătrunsese la 4. În magaziile unificate erau valuri de 2 - 3 metri. Se mișca apa, se mișca și peretele rupt, pe fundul magaziilor, lovind în pereți.

Secundul a ordonat debalastarea tancurilor superioare din babord. Nava a început să se echilibreze, iar noi am introdus pompele de balast în magazia 5. Cu pompa de stripuit din santină am acționat în magazia 4. Sus, de unde se rupsese peretele despărțitor, a început să plesnească și bordajul. Nava flamba. Se rupsese un perete de rezistență. Era pericol iminent de a se frânge nava din cauza valurilor puternice.

S-a făcut tot ceea ce era omenește posibil pentru salvarea navei de la scufundare.

S-a lansat S.O.S. Apoi, s-a luat legătura cu U.S. Coast Guard și cu canadienii, pentru salvare. S-a vorbit cu compania Kassos și cu dl. Andrei Caraiani, directorul CNM Petromin. După expunerea situației navei de către comandantul Gheorghe Trifu, compania greacă și armatorul au aprobat salvarea oamenilor. Americanii au anunțat că nu pot trimite ajutorul la timp și au cerut să așteptăm. Între timp, nava noastră s-a întors din drum pentru a primi furtuna din pupa.

Pe la 12 noaptea au sosit canadienii cu fregata ."Calgary". Elicopterul aflat la bordul ei ne-a luat în serii de câte 7-8 persoane și ne-a transportat pe nava bulgărească "Rodopi", aflată la circa o milă în spatele nostru. Ar fi fost o aberație să se încerce transbordarea cu bărcile sau plutele de salvare. La început se vehiculase o asemenea idee, cu care am fost inițial și eu de acord, dar ar fi fost o nebunie. Nava a fost părăsită cu motoarele funcționând și luminile aprinse. Echipajul n-a reușit să-și ia decât actele și câteva obiecte de îmbrăcăminte. Viața oamenilor era mai importantă decât lucrurile. Oricum, sacul marinarului este asigurat în sumă fixă, de 3.000 dolari" - a povestit Tudorel Jipa, la sosirea în țară.

La rândul său, șeful de echipaj Vasile Ochișor (58 ani) a relatat următoarele: "A spune că nu mi-a fost teamă ar fi o prostie. A fi curajos nu înseamnă a nega evidența. Am mai trecut prin evenimente deosebite în cariera mea. Spre exemplu: incendiu pe nava «Prahova». Nici de data asta nu mi-am pierdut firea. Peretele s-a rupt pe la ora 2 noaptea. Am simțit șocul. Ca o premoniție, în acea noapte nu am dormit.

Reparasem mobilierul stricat de furtună, din cabina comandantului, fixându-l de pereți. Era nevoie, căci oceanul era de forța 10. La zguduitură am ieșit pe punte. Balansul se liniștise.

Am revenit în cabină. Spre dimineață a venit timonierul din comandă și mi-a spus: «Îmbracă-te! Avem probleme». Când am ieșit, nava era înclinată la tribord. Am plecat să vedem care e cauza. Am văzut capacele de la magazia 4 rupte din cauza vidului creat prin prăbușirea peretelui despărțitor dintre magaziile 4 și 5. Situația era gravă. Coverta era ruptă la partea inferioară a gurii de magazie.

În jurul orei 24 a început transbordarea cu elicopterul. A decurs fără incidente. Echipajul navei "Rodopi" ne-a primit bine. Au fost raza noastră de speranță, deși cu bărcile sau plutele de salvare ar fi fost greu să ajungi la ei. Oceanul fierbea. Dacă s-ar fi ales această soluție, probabil am fi avut destui accidentați, poate chiar si morți".

Despre starea de spirit din rândul echipajului în acele momente cumplite, timonierul Adrian Nistor (32 ani) a povestit următoarele: "Trebuie să înțeleagă toată lumea că pe «Blaj» nu a fost panică. Toate ordinele au fost executate. Din 30 în 30 de minute inspectam coverta și urmăream dacă se extinde spărtura din punte. Se vedea că înaintează. Avea tendința să se închidă și să se deschidă la tangaj. Deoarece ruptura nu ajunsese încă la bordaj, speram să nu ne ducem la fund. La reducerea pericolului au contribuit micșorarea vitezei și întoarcerea navei cu pupa spre vânt. Ne așteptam în orice moment ca pasul următor să fie prăbușirea peretelui magaziei nr. 3, plină cu balast.

Până la ora 8, plutele de salvare erau deja pregătite. Unele ziare au afirmat că abandonul a fost decis cu mare ușurință. Tare aș dori să-i văd pe cei care au scris așa ceva cum s-ar comporta într-o asemenea situație. La ora 12, comandantul a chemat ofițerii pe punte. Apoi, echipajul. Deși cu teamă în suflet, toți

ne-am manifestat echilibrat. Asta a contat foarte mult. Când a sosit elicopterul canadian, a avut mari probleme cu vântul puternic. A căutat mai multe poziții și a găsit adăpost în spatele suprastructurii, la babord. Am fost luați în patru serii. În ultima, cu o întârziere de trei sferturi de oră, am plecat împreună cu comandantul."

Peripețiile echipajului de pe "Blaj" s-au încheiat în mod fericit pentru navigatori și familiile lor. Nava abandonată a mai dat o vreme bătăi de cap armatorului, companiei grecești care o închiriase, avocaților și clubului de asigurare.