Misiune imposibilă! Până în 2050, autovehiculele pe benzină și motorină trebuie să dispară din România!

Punerea în practică a acestor măsuri presupune un efort investițional uriaș din partea statelor europene, a industriei energetice și auto, a agenților economici și a populației. Spre exemplu, pentru a înlocui toate tipurile de autovehicule alimentate cu carburanți fosili, industria trebuie să fie capabilă să asigure necesarul de vehicule acționate electric și de acumulatori, în următorii 30 de ani, iar distribuitorii de energie electrică să asigure rețelele de prize de încărcare. Pe deasupra, costurile vehiculelor electrice și ale energiei electrice ar trebui să fie avantajoase.

Pentru România, atingerea acestor obiective până în anul 2050 reprezintă o misiune imposibilă. Practic, i se cere să revoluționeze întregul sistem de transport.

Potrivit unui studiu al Institutului Național de Statistică, la 31 decembrie 2019, în evidențele Direcției Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare, existau 8.749.390 de vehicule de diferite tipuri. Dintre acestea, 78,1% aparțineau persoanelor fizice.

Pentru înlocuirea acestui uriaș parc de autovehicule din țara noastră, ar trebui ca în fiecare an de acum înainte să se introducă în circulație 291.643 de vehicule electrice. Este greu de crezut că așa ceva ar fi posibil, având în vedere numărul extrem de mic de autoturisme electrice intrate în circulație în ultimii ani. Potrivit Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile, în anul 2019 au fost înmatriculate 1.506 autoturisme acționate electric, iar în 2020, alte 2.846 unități. Desigur, populația orașelor poate fi încurajată să renunțe la automobilele proprietate personală, dar în același timp trebuie să i se ofere alternative convenabile de mobilitate. Or, tocmai calitatea scăzută a serviciilor de transport în comun gestionate de statul român a încurajat creșterea numărului de autoturisme. Este greu de crezut că, după ce s-a creat un mod de viață și o cultură auto, care au fost stimulate de statul român prin incapacitatea sa de a organiza transportul în comun, populația se va reîntoarce la „civilizația mersului pe jos” ori va prefera îmbulzeala din autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și metrourile supraaglomerate.

Timp de 30 de ani, statul român a ignorat infrastructura feroviară. Astăzi, rețeaua de căi ferate a ajuns într-o stare atât de jalnică, încât restricțiile de viteză sunt mai numeroase decât gările, triajele și viaductele la un loc. Incidentele și accidentele de cale ferată generate de starea infrastructurii au devenit „normalitate”. Viteza medie de deplasare a trenurilor de marfă a coborât până 17 kilometri pe oră, iar a trenurilor de călători, la 30 kilometri. Dezastrul feroviar a contribuit la creșterea explozivă a traficului rutier și a poluării mediului, căci mare parte dintre călători și importante cantități de mărfuri au migrat spre transportul auto. Programul guvernamental pentru perioada 2020 – 2024 îi dedică sectorului feroviar un amplu capitol de... bune intenții, generalități și ceva măsuri concrete. Când va ajunge infrastructura feroviară din România la nivelul celei europene? Programul guvernamental nu ne lămurește câtuși de puțin în această privință. Firesc ar fi fost ca acest document strategic să îi ofere țării o perspectivă, arătând: câți kilometri de cale ferată necesitau lucrări de reabilitare și modernizare la sfârșitul anului 2020, pentru a se putea circula rapid și în condiții de siguranță; câți kilometri vor fi reabilitați și modernizați până la finalul anului 2024; în câți ani de intense investiții ar putea fi reabilitată și modernizată rețeaua feroviară rămasă.

Transportul fluvial spre și dinspre portul Constanța ar putea atrage mult mai multe fluxuri de mărfuri, dacă România, țările riverane și Uniunea Europeană vor investi în lucrări hidrotehnice și de adâncire a albiei Dunării, pentru a asigura condiții de navigabilitate și în anii secetoși, dacă va fi încurajată nașterea unei flote fluviale de nave portcontainer, dacă va fi dezvoltată și modernizată salba de porturi fluviale.

De-a lungul anilor, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța și operatorii portuari au făcut eforturi disperate să promoveze portul Constanța în Serbia, Ungaria, Austria și… Cluj, să atragă fluxurile de mărfuri. Dar nu le-au putut promite exportatorilor că mărfurile lor vor circula cu cel puțin 50 de kilometri pe oră pe calea ferată, că România ar putea fi traversată de la Est la Vest, pe șosele, într-o singură zi sau că barjele vor putea tranzita Dunărea, în orice an și-n orice anotimp, încărcate cu mărfuri la întreaga lor capacitate.