Miniștrii de la Transporturi sunt schimbați la foc automat

r Durata medie a mandatului este de 13 luni și 13 zile

În decurs de aproape 152 de ani, mai exact din anul mai 1866 și până în ianuarie 2018, România a avut 104 miniștri ai Transporturilor. În medie, fiecare ministru a rezistat în funcție 17 luni și jumătate.

Instabilitatea de la conducerea Ministerului Transporturilor a crescut după schimbarea de regim din decembrie 1989. Pe parcursul ultimilor 28 de ani, la cârma lui s-au schimbat 25 de șefi, al căror mandat a durat, în medie, 13 luni și 13 zile.

Dintre toți, Traian Băsescu a stat cel mai mult la conducerea Transporturilor românești: 4 ani, 10 luni și 28 de zile, dar cumulat, pe parcursul a trei mandate (30 aprilie 1991 – 19 septembrie 1992; 12 decembrie 1996 – 12 februarie 1998; 17 aprilie 1998 – 26 iunie 2000). Este urmat de Miron Mitrea, cu un mandat complet, de 4 ani și o zi (28 decembrie 2000 – 29 decembrie 2004).

În timpul regimului Dragnea, în decurs de numai un an și o lună, conducerea ministerului s-a schimbat de trei ori. Răzvan Cuc a rezistat în funcție 9 luni și 3 zile, iar Felix Stroe, 3 luni și 12 zile.

Oare cât va dura mandatul lui Lucian Șova, noul ocupant al instabilului fotoliu de ministru al Transporturilor? Dacă nu va face mulți purici în această funcție, nu trebuie să ne mire prea mult. De altfel, omul e învățat cu schimbările, după cum o demonstrează traseul său profesional.

Schimbarea frecventă a miniștrilor a fost însoțită de o instabilitate la fel de mare în funcțiile de secretar de stat, directori ai direcțiilor din minister, administratori și manageri ai companiilor și instituțiilor din subordine.

Instabilitatea la nivel decizional, lipsa de profesionalism a multora dintre cei ce s-au aflat, vremelnic, în aceste funcții, dar și corupția au adus transporturile din România într-o situație catastrofală: cel mai mic număr de kilometri de autostradă și cea mai proastă rețea rutieră din UE; o rețea feroviară pe care se circulă cu o viteză medie de 40 kilometri pe oră; neasigurarea adâncimilor minime de navigație pe tot parcursul Dunării. În 2017, Ministerul Transporturilor a reușit performanța de a nu da în folosință măcar un metru de autostradă, iar în 2015 a realizat 20 de kilometri în minus.

Din toate aceste motive, economia și societatea românească înregistrează pierderi uriașe. Lipsa căilor de comunicații frânează investițiile productive, sectorul construcțiilor, transporturile și turismul, creșterea numărului locurilor de muncă, conduce la creșterea inegalității de dezvoltare între regiuni, la creșterea sărăciei și migrației forței de muncă. La rândul său, portul Constanța este tot mai izolat de Europa și pierde fluxuri de mărfuri, fiind nevoit să lucreze la mai puțin de jumătate din capacitatea sa de operare, aspect recunoscut, de altfel, și în noul program de guvernare.

De fiecare dată când a fost numit un ministru la Transporturi am sperat că noul venit va scoate ministerul din amorțire și neputință. Dacă Răzvan Cuc nu s-a evidențiat prin nimic, în schimb Felix Stroe chiar a început să producă schimbarea. Nici nu se instalase bine în funcție și a inspectat Gara de Nord. Apoi, s-a urcat în trenul de Deva. Urmarea o cunoașteți: directorul Regionalei Căi Ferate București și șeful Gării de Nord au fost demiși. A urmat înlăturarea directorului Companiei CFR Infrastructură, pentru proasta administrare și gestionare a rețelei de cale ferată, a întârzierilor nejustificate și neanunțate la timp călătorilor, șirul demiterilor continuând cu directorul general și directorul de exploatare al companiei Metrorex. Mai mult, anunțase că, în perioada următoare, va avea loc prima restructurare serioasă din Ministerul Transporturilor, din cei 383 de angajați urmând să rețină doar 300. Din păcate, Stroe și reforma transporturilor au fost sacrificați pe altarul luptei de putere de la vârful Partidului Social Democrat.

"Le style c’est l’homme même" (stilul este omul însuși) afirma în secolul al XVIII-lea Buffon (Georges-Louis Leclerc, baron de Buffon), naturalist, matematician, biolog, filosof și scriitor francez.

Într-adevăr, noul ministru al Transporturilor, Lucian Șova, este alt om, cu un alt stil decât cel al lui Stroe. Nu va bântui gările, nu se va urca în trenuri și nici măcar nu va merge pe șantierele autostrăzilor aflate în construcție. Astea sunt treburi demne de secretarii de stat, minutul său de muncă fiind mult prea prețios.

Probabil din aceste considerente și-a început mandatul supunându-i la un extemporal scris pe directorii unităților din subordine, cerându-le să indice foarte pe scurt principalele trei probleme din sectorul lor de activitate.

Cine va citi și va "corecta" lucrările, dar mai ales cum vor fi valorificate informațiile ce sunt, pe larg, arhicunoscute la nivelul ministerului, întrucât fac obiectul a numeroase master-planuri, analize, rapoarte, sesizări și alte documente oficiale? Își va permite Lucian Șova să piardă măcar un minut din prețiosul mandat de ministru, ca să-și arunce ochii pe zecile de extemporale?

Dar nu trebuie să fim cârcotași. Poate că noul ministru chiar deține secretul managementului performant. De unde știm noi că, sub amenințarea extemporalelor, lucrărilor de control, tezelor și examenelor, armata de subordonați nu se va pune cu burta pe carte și va învăța să construiască autostrăzi, să modernizeze căile ferate și să dragheze albia Dunării?