Mașinăria de privatizări a statului toacă zeci de milioane de lei de pomană

264
Mașinăria de privatizări a statului toacă zeci de milioane de lei de pomană - fotocoperta1-1462720369.jpg

Articole de la același autor

Statul român este plin de structuri "fosile", care învârt o groază de bani și pe care rar le întreabă cineva de sănătate. Una dintre ele este fostul Fond al Proprietății de Stat. Înființată în 1991, instituția avea misiunea de a privatiza activele statului și de a le administra până la vânzare. 


La nașterea ei, deputații din Adunarea Constituantă (așa se numea Parlamentul României la acea vreme) susțineau că instituția își va încheia misiunea în decurs de 10 ani și va dispărea. 


Trebuie spus din capul locului că FPS a fost un administrator cum nu se poate mai prost, reușind să aducă ramuri întregi ale economiei în pragul falimentului. În timpul lui au apărut "agamanii" (clienții politici care erau numiți în adunările generale ale acționarilor și consiliile de administrație ale întreprinderilor, pentru a trage șforile) și "căpușele" (afacerile clientelei de partid, care secătuiau bugetele întreprinderilor de stat). 


FPS a fost, de asemenea, un foarte prost vânzător. Multe dintre companiile și activele din patrimoniul statului au fost vândute la prețuri de nimic. 


Din decembrie 1992 până la sfârșitul lui decembrie 2014, instituția a vândut 7.465 de întreprinderi din industrie, construcții, comerț, transport, activități financiare și tranzacții imobiliare, din care: 340 mari, 1.646 mijlocii și 5.479 mici, cu 1,7 milioane de angajați. Pentru această avere națională a încasat un mezelic de… 7,029 miliarde de lei. Printre ultimele firme constănțene privatizate (în 2014) se numără Ameropa Grains SA și Dobromin SA.


Nici misiunea de urmărire a respectării obligațiilor asumate de cumpărători prin contractele de privatizare nu și-a îndeplinit-o. Drept rezultat, multe fabrici privatizate au fost demolate și vândute la fier vechi, iar terenurile lor au devenit obiectul unor prospere afaceri imobiliare.


Instituție extrem de politizată, FPS a fost obiectul a numeroase scandaluri de corupție. Marele noroc al conducătorilor ei din acele timpuri este că România nu era încă stat de drept, că Justiția și organele de urmărire penală erau aservite Puterii și că DNA nu exista. Marea "realizare" a FPS-ului din anii ’90 este că a dat naștere unei largi categorii de "miliardari de carton".


Reducerea portofoliului de întreprinderi al FPS, dar și renumele prost dobândit i-au determinat pe guvernanți să-i schimbe în mod repetat numele, mai întâi în AVAB (din 1998), apoi în APAPS (din 2000), AVAS (din 2004), pentru ca din 2012 și până în prezent să se numească AAAS, adică Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. 


Drept dovadă a ineficienței acestei instituții în administrarea și privatizarea companiilor de stat, multe dintre ele au fost luate din portofoliul său și trecute în coor-donarea unor ministere.


Au trecut 25 de ani și AAAS este departe de a finaliza procesul de privatizare. La sfârșitul anului 2014, în portofoliul ei se aflau 609 societăți cu un capital social de 5,818 miliarde de lei, la care deținea acțiuni reprezentând 1,142 miliarde de lei. Struc-tura portofoliului era următoarea: 308 societăți privatizabile (cu un capital social de 3,558 miliarde de lei); 301 societăți în curs de lichidare sau dizolvare (cu un capital social de 2,159 miliarde de lei). Faptul că 50% din firmele aflate în portofoliu au dat ortul popii arată cât de ineficientă a fost administrarea lor de către AAAS.


Cum se explică aceste rezultate? Să fie de vină organigrama mult prea încărcată a instituției? Schema sa de personal include un președinte, doi vicepreședinți, opt directori, cinci directori adjuncți, șase șefi de serviciu, doi șefi de birou și o armată de consilieri juridici, experți și inspectori, în total 214 posturi.


Ce rezultate a obținut AAAS în 2015 rămâne un mister. Publicarea raportului de activitate întârzie, deși au trecut patru luni din anul 2016. 


Cât despre activitatea actuală, capitolul privatizări este extrem de… subțire. Pe site-ul instituției sunt postate doar două anunțuri de vânzare de acțiuni: un pachet de 4,1056%, la Contis SA, și altul de 11,1235%, la Realcom SA Petroșani. 


De ce nu reușește AAAS să vândă participațiile pe care le mai deține? Explicația este foarte simplă: oferta este neinteresantă. Marea majoritate a pachetelor de acțiuni pe care instituția le deține la cele 610 firme din portofoliu sunt minoritare. Întrebarea este ce motive a avut FPS, actuala AAAS, să păstreze aceste participații reziduale, atunci când a vândut pachetele majoritare de acțiuni?


Răspunsul este simplu: pe de o parte pentru a ajuta clientela politică, singura care avea acces la privatizări, iar pe de altă parte, pentru a-și justifica, în continuare, existența. 


Pentru 2016, instituția are prevăzut un buget "gras", cu un singur capitol: cheltuieli. Instituția are la dispoziție să toace 20,716 milioane de lei, din care 13,104 milioane lei cu personalul, fără a avea obligația de a realiza un plan de venituri din privatizare și din recuperarea creanțelor.


Cu astfel de bugete este clar că AAAS n-are niciun motiv să își încheie misiunea în următorii o sută de ani.


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Miercuri, 31 Octombrie 2012
Stire din Economie : AVAS privatizează 50 de firme în 2013
Pagina a fost generata in 0.8521 secunde