Marinăria - o profesie plină de dramatism și pericole, în vremuri de pandemie (I)

3797

Articole de la același autor

De la debutul pandemiei Covid-19, criza schimburilor de echipaje din flota mondială este cea mai gravă problemă de pe agenda zilnică a Federației Internaționale a Transportatorilor (ITF) și a sindicatelor naționale afiliate. Înlăturarea barierelor din calea repatrierii marinarilor care și-au încheiat contractul de îmbarcare este doar una dintre problemele de pe agenda zilnică a Sindicatului Liber al Navigatorilor.

La acestea se adaugă multe altele: recuperarea salariilor neplătite de angajatori; recalcularea salariilor și a concediilor de boală; asigurarea asistenței medicale pentru navigatori, atât la bordul navelor, cât și la uscat; repatrierea navigatorilor bolnavi; rezolvarea problemelor apărute în cazul decesului unor marinari (obținerea pașapoartelor mortuare, a certificatelor de deces); soluționarea cazurilor de nerespectare a contractelor de muncă de către angajatori; repatrierea navigatorilor de pe navele abandonate prin diverse porturi străine și recuperarea drepturilor bănești ce li se cuvin; negocierea noilor contracte colective de muncă cu armatorii și multe altele.

Numai în acest an, șapte marinari români au fost abandonați odată cu navele pe care erau îmbarcați. Sindicatul Liber al Navigatorilor a reușit să îi aducă acasă și a recuperat, atât pentru ei, cât și pentru restul echipajelor, salariile neplătite și costurile repatrierii, a declarat, pentru cotidianul „Cuget Liber”, Adrian Mihălcioiu, liderul SLN și șef al Inspectoratului ITF România.

Perioada de îmbarcare s-a dublat

În prezent, repatrierea navigatorilor care și-au depăşit perioada de îmbarcare prevăzută în contracte întâmpină numeroase bariere. „Încă avem navigatori ale căror contracte sunt prelungite, astfel că perioada de îmbarcare se dublează. Navele care ajung în zona Asiei, Africii, Americii de Sud sunt în imposibilitatea de a opera schimburile de echipaje. În loc să stea trei luni pe mare, cum prevăd contractele, navigatorii români ajung să stea cinci – șase luni la bordul navelor. Au fost cazuri când au navigat nouă – zece luni fără să fie schimbați. În schimb, navele care ajung în Europa efectuează schimburile fără restricții. Mai sunt câteva zone din lume permisive: Canalul Suez, Singapore (cu anumite condiții), China (cu destule restricții), Australia de Nord-Est și Est, SUA (cu unele restricții), Brazilia (cu carantină), Panama (cu restricții). În plus, autoritățile portuare din întreaga lume nu le mai permit navigatorilor să coboare pe uscat în porturile de escală. Marinarii sunt izolați la bordul navelor pe întreaga perioadă a voiajului. Există și armatori care profită de pandemie pentru a prelungi contractele de muncă, pretextând că nu se pot efectua schimburile de echipaje. În astfel de cazuri intervin ITF și sindicatele afiliate, pentru că navigatorii ne solicită ajutorul. În această perioadă, SLN este în contact cu reprezentanțele diplomatice ale României și autoritățile din diverse porturi ale lumii: Liberia, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Australia, SUA și altele”, relatează Adrian Mihălcioiu.

Numărul marinarilor care apelează la ajutorul Sindicatului Liber al Navigatorilor este în continuă creștere, astfel că la mulțimea cazurilor de rezolvat aflate în lucru se adaugă, zilnic, alte patru-cinci cazuri noi.

„Pentru a răspunde tuturor solicitărilor și a rezolva numărul mare de cazuri apărute, ne-am organizat activitatea în schimburi. La sindicat se lucrează 24 de ore din 24”, precizează liderul SLN.

Un marinar îngropat este viu pentru autorități

Există și cazuri ce par să depășească puterea de înțelegere umană și extrem de greu de soluționat, care scot la lumină ciudățeniile legilor din România.

„În prezent, se poate obține certificatul de deces pentru o persoană care a murit pe navă numai dacă o țară recunoaște că decesul s-a petrecut pe teritoriul ei – relatează Adrian Mihălcioiu. În schimb, dacă omul a murit pe mare, în apele internaționale, situația se complică. Avem cazul unui comandant de navă care a decedat la bord, în timpul voiajului din Japonia spre Coreea de Sud. A murit în timp ce nava era în apele teritoriale japoneze. Vasul nu s-a întors din drum pentru a declara decesul și a ajuns în Coreea de Sud. Acolo, la un cabinet medico-legal dintr-o clinică, decedatului i-a fost făcută autopsia, după care a fost transportat acasă, unde a fost înmormântat. Dar pentru autoritățile române, răposatul este încă viu, deși a fost înhumat cu permisiunea Primăriei Constanța. Nu i se eliberează familiei certificatul de deces pe motiv că acesta trebuia emis de țara în care a murit navigatorul. Or, comandantul a decedat în apele teritoriale ale Japoniei, iar nava nu s-a întors în port pentru a se face constatarea și a ajuns în Coreea de Sud. Iar coreenii au refuzat să elibereze actul, pe motiv că navigatorul nu a murit la ei. Până la urmă, cazul trebuie rezolvat de autoritățile române, pentru că marinarul a fost cetățeanul acestei țări. Însă legea este cea care nu permite. Este o anomalie! Pentru a veni în sprijinul familiei marinarului, SLN va apela la Justiție. Vom cere instanței de judecată să constate decesul marinarului, care este deja înmormântat și să oblige Primăria Constanța să elibereze certificatul de deces. Este incredibil ce se întâmplă!” (Va urma)



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 6.0535 secunde