Intrarea în clubul mărcilor comunitare costă 1.600 euro

271

Articole de la același autor

Înregistrarea mărcilor la nivel național este un proces lung și costisitor. Trebuie îndeplinite mai multe proceduri legale iar Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) eliberează certificatul de proprietate a mărcii după aproximativ 9 luni de la depunerea cererii. Certificatul este valabil pentru o perioadă de 10 ani, însă poate fi prelungit.
Costurile de înregistrare a unei mărci depind de complexitatea ei. Spre exemplu, înregistrarea unei mărci simple costă circa 400 lei iar a unei mărci cu element figurativ color, circa 800 lei. Operațiunea poate ajunge în schimb și la 8.700 - 9.000 lei.
Limita maximă este greu de stabilit, deoarece o marcă poate fi înregistrată pe mai multe domenii și în mai multe țări, iar taxele diferă de la un stat la altul.
Pentru înregistrarea unei mărci comunitare, firmele trebuie să achite o taxă oficială de 1.600 euro, dacă procesul se face pe cale electronică. Taxa este valabilă pentru o marcă simplă, înregistrată în trei clase distincte. Pentru fiecare clasă suplimentară se mai achită 300 euro.
Mai mult, din 10 martie 2008, va fi obligatorie și plata unei taxe de cercetare, în valoare de 12 euro, către oficiile naționale de profil ale statelor membre UE. În medie, înregistrarea unei mărci comunitare durează 12 luni.
Deși sumele sunt mari, există și soluții de finanțare pentru micii întreprinzători constănțeni. Fondurile structurale pot fi folosite pentru acoperirea costurilor de înregistrare a mărcilor, la fel ca și alocațiile financiare nerambursabile de la stat. Acestea din urmă se acordă prin intermediul programelor derulate de Ministerul pentru IMM-uri. În majoritatea cazurilor, banii obținuți pot fi redirecționați spre plata taxelor de înregistrare.
Producerea și vânzarea de produse neînregistrate se traduce în amenzi de până la 100.000 euro și între 4 și 10 ani de închisoare.
În plus, comisia europeană poate amenda și statul român cu milioane de euro, pentru neaplcarea prevederilor comunitare în domeniu.
Pot fi înregistrate ca mărci cuvinte, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, forma produsului sau ambalajului, combinații de culori sau orice altă combinație între cele menționate mai sus.
Înregistrarea unei mărci se poate face la nivel național, internațional sau comunitar. Înregistrarea internațională se face pe baza protocolului de la Madrid și oferă protecție în peste 60 de țări. Pentru fiecare țară în care vrea să își protejeze marca, o firmă trebuie să urmeze o procedură diferită. De asemenea, pentru fiecare stat în parte, este nevoie de o persoană mandatată, care să rezolve formalitățile la biroul local de mărci și care cere un comision de 1.500 - 2.000 euro. O modalitate de a evita birocrația costisitoare este depunerea unei cereri la OSIM. Solicitarea va fi trimisă la World Intellectual Property Organization și va fi redirecționată de acolo spre toate statele în care se dorește înregistrarea mărcii.

Înregistrarea mărcilor la nivel național este un proces lung și costisitor. Trebuie îndeplinite mai multe proceduri legale iar Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) eliberează certificatul de proprietate a mărcii după aproximativ 9 luni de la depunerea cererii. Certificatul este valabil pentru o perioadă de 10 ani, însă poate fi prelungit.
Costurile de înregistrare a unei mărci depind de complexitatea ei. Spre exemplu, înregistrarea unei mărci simple costă circa 400 lei iar a unei mărci cu element figurativ color, circa 800 lei. Operațiunea poate ajunge în schimb și la 8.700 - 9.000 lei.
Limita maximă este greu de stabilit, deoarece o marcă poate fi înregistrată pe mai multe domenii și în mai multe țări, iar taxele diferă de la un stat la altul.
Pentru înregistrarea unei mărci comunitare, firmele trebuie să achite o taxă oficială de 1.600 euro, dacă procesul se face pe cale electronică. Taxa este valabilă pentru o marcă simplă, înregistrată în trei clase distincte. Pentru fiecare clasă suplimentară se mai achită 300 euro.
Mai mult, din 10 martie 2008, va fi obligatorie și plata unei taxe de cercetare, în valoare de 12 euro, către oficiile naționale de profil ale statelor membre UE. În medie, înregistrarea unei mărci comunitare durează 12 luni.
Deși sumele sunt mari, există și soluții de finanțare pentru micii întreprinzători constănțeni. Fondurile structurale pot fi folosite pentru acoperirea costurilor de înregistrare a mărcilor, la fel ca și alocațiile financiare nerambursabile de la stat. Acestea din urmă se acordă prin intermediul programelor derulate de Ministerul pentru IMM-uri. În majoritatea cazurilor, banii obținuți pot fi redirecționați spre plata taxelor de înregistrare.
Producerea și vânzarea de produse neînregistrate se traduce în amenzi de până la 100.000 euro și între 4 și 10 ani de închisoare.
În plus, comisia europeană poate amenda și statul român cu milioane de euro, pentru neaplcarea prevederilor comunitare în domeniu.
Pot fi înregistrate ca mărci cuvinte, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale, forma produsului sau ambalajului, combinații de culori sau orice altă combinație între cele menționate mai sus.
Înregistrarea unei mărci se poate face la nivel național, internațional sau comunitar. Înregistrarea internațională se face pe baza protocolului de la Madrid și oferă protecție în peste 60 de țări. Pentru fiecare țară în care vrea să își protejeze marca, o firmă trebuie să urmeze o procedură diferită. De asemenea, pentru fiecare stat în parte, este nevoie de o persoană mandatată, care să rezolve formalitățile la biroul local de mărci și care cere un comision de 1.500 - 2.000 euro. O modalitate de a evita birocrația costisitoare este depunerea unei cereri la OSIM. Solicitarea va fi trimisă la World Intellectual Property Organization și va fi redirecționată de acolo spre toate statele în care se dorește înregistrarea mărcii.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 3.3245 secunde