Institutul de Cercetare Palas mai rezistă până în luna mai

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas, unitate care se poate lăuda cu rezultate deosebite în ceea ce privește activitatea de progres genetic, este pe marginea prăpastiei. În ultimii zece ani, de când statul nu a mai finanțat activitatea de cercetare, a supraviețuit doar datorită proiectelor de cercetare. Cum anul acesta, până în prezent, nu a avut loc nicio competiție de proiecte, vistieria este aproape goală.

- Domnule director, circulă zvonul cum că institutul este la un pas de desființare…
- Nici nu poate fi vorba de desființarea acestei unități. La această dată, este singura entitate de cercetare care mai dispune de un patrimoniu genetic valoros și controlat. Suntem singurii care am mai rămas și putem produce acest progres genetic pe care să-l utilizeze crescătorii pentru a-și îmbunătăți performanțele la rasele de ovine pe care le dețin.
- Nu beneficiați de finanțare de la stat. Cum ați reușit, totuși, să supraviețuiți?
- Din anul 2000, cercetarea științifică agricolă nu este susținută de la bugetul de stat. S-a menținut numai prin competițiile de proiecte de cercetare organizate de Ministerul Educației și Cercetării și de Ministerul Agriculturii. Datorită competitivității noastre, am reușit să câștigăm multe proiecte și să rezistăm până în anul 2010, când aceste proiecte s-au încheiat, urmând ca, în anul 2011, să se dezvolte alte competiții de proiecte, lucru care nu s-a întâmplat până la această dată…
- Cât mai rezistați, în această situație?
- Cel puțin deocamdată, Legea 45 (n.r.: care prevede ca institutul să fie susținut financiar de stat, prin Ministerul Agriculturii) nu este promulgată, e inoperabilă, iar alte competiții de proiecte nu s-au organizat până acum. Din calculele făcute, și din niște măsuri extrem de dure de economisire a banilor pe care îi mai avem de încasat din vechile proiecte, avem asigurată funcționarea și sub aspectul menținerii personalului și a salariilor până în luna mai, inclusiv. De acolo... Sperăm, totuși, ca până în luna mai să se discute și Legea 45, să se promulge și să se organizeze competiția de proiecte din cadrul planului național 2 de dezvoltare, inovare a ministerului educației și cercetării și a planului sectorial al ministerului agriculturii. Sunt aproape sigur că aceste două competiții se vor declanșa. Acum rămâne de văzut cât suntem de puternici ca să câștigăm proiectele pe care le depunem.
- În ce fel a afectat lipsa fi-nanțării activitatea de cercetare?
- Cel mai mult ne-a afectat pe noi, pe cei care lucrăm, material și moral. În schimb, nu am abandonat niciun moment profesia noastră și ocuparea noastră de cercetători. Am ținut sus steagul cercetării. Nu am diminuat efecti-vele, nu am diminuat patrimoniul unității, nu am disponibilizat din personal decât în cazuri spora-dice, am lăsat partea de întreținere a patrimoniului pe locul doi, am redus cheltuielile pentru utilități. Așa am rezistat.
- Putem vorbi de dezinteres sau tocmai interes pentru ca aceste unități de cercetare să dispară?
- Nu pot nici eu să îmi explic. Cred, ca să fiu elegant, că au fost alte priorități. Cât despre motivele pentru care cercetarea a fost neglijată... nu știu, poate fi și o problemă legată de interese de domeniu patrimonial, mai ales funciar, având în vedere că unitățile de cercetare sunt amplasate lângă localități mai dezvoltate. Tentația poate fi mare și în această direcție. Poate au fost alte priorități...