Industria navală românească a angajat zeci de bulgari și ucraineni

356

Articole recomandate

Criza acută de forță de muncă este prețul plătit de industria navală, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, afirmă Gelu Stan, directorul general executiv al Asociației Naționale a Constructorilor de Nave (ANCONAV) și, totodată, director general a șantierului naval "Damen", din Galați. Compania pe care o conduce a pierdut, anul trecut, circa 700 de angajați, iar acum, în primul semestru al anului 2007, alți 350. Celelalte șantiere navale din țară sunt afectate, la rândul lor, de migrație, indicele fluctuației de personal variind între 15 și 20%.

Percing-ul și munca heavy
Fenomenul s-a acutizat tocmai în momentul în care companiilor constructoare de nave le arde buza după forța de muncă. Comenzile de nave noi s-au înmulțit, făcând să crească și foamea de lucrători.
"Dacă vom continua în ritmul de până acum, vom egala migrația din 2006 sau chiar o vom depăși. Nu ne putem opune liberei circulații a forței de muncă. Oamenii noștri au plecat în țările din Uniunea Europeană și în SUA, pentru câștiguri de 3 – 5 ori mai mari decât în România. Din păcate, nu putem să-i plătim, la momentul actual, mai mult decât ne permit contractele comerciale" - afirmă Gelu Stan.
Pentru soluționarea crizei, șanti-erele navale s-au îndreptat. mai întâi. spre rezerva de forță de muncă autohtonă. Problema este că, și aici, lucrurile s-au schimbat teribil de mult față de acum câțiva ani. Bazinele de recrutare tradiționale s-au cam golit de rezerve, din cauza exodului extern masiv. Pe de altă parte, aspirațiile profesionale ale tinerilor s-au schimbat mult. Munca "heavy" (grea), de constructor naval - cum o caracterizează Gelu Stan - nu mai este căutată de flăcăii de la oraș. Și chiar dacă cochetează cu ea, după o scurtă perioadă, o abandonează. De aceea, șantierele navale preferă tinerii din mediul rural. "Nu-i mai aducem pe tinerii cu cercel în ureche sau percing la buric, ci îi luăm de prin zona Moldovei, unde sunt mai sărăcuți. Mă uit la mâinile lor. Dacă au negru sub unghie, îi angajăm. Dar și ăștia au început să facă nazuri. Nu mai vor să muncească unde e greu" - susține Stan. Era de așteptat să se întâmple așa deoarece nu doar industria navală a pus ochii pe tinerii din satele moldovene.

Cu cuțitul la gât
Amenințate de obligațiile contrac-tuale care atrag după ele penalizări uriașe, șantierele navale s-au văzut nevoite să caute forță de muncă peste graniță. La "Damen" Galați au fost angajați, deja, 30 bulgari și 25 ucraineni. Muncitori din Ucraina lucrea-ză, de asemenea, și în alte șantiere navale din țară. "Într-adevăr, bulgarii și ucrainenii sunt mai scumpi decât românii, dar nu avem ce face. Avem o foarte mare încărcare cu comenzi, iar exodul de personal ne produce întârzieri în livrarea navelor. Pierderile ar fi mai mari. Preferăm să cheltuim mai mult cu forța de muncă, până ieșim din perioada asta" - afirmă șeful șantierului gălățean.
Companiile românești le plătesc ucrainenilor salarii nete de 500 euro pe lună. Desigur, ar prefera lucrătorii chinezi, care costă mai puțin. Deja, s-au făcut investigații, s-au luat oferte de la firmele de plasare a forței de muncă. "China este prea departe pentru noi, deși grupul «Damen» are două șantiere navale acolo. Nici pe chinezi nu îi poți recruta fără 300 - 350 euro în mână. Or, asta înseamnă că îl plătești mai mult pe un chinez decât pe un român, ceea ce nu se cade. În plus trebuie să-i dai să doarmă și să mănânce. Din păcate, forța de muncă chineză este prea costisitoare. Sigur, era o alternativă cu India, Africa. Dar construcția de nave nu se poate face fără un minim de cunoștințe. Apare și handicapul limbii. E nevoie de translator și așa mai departe" - spune Gelu Stan. Alte șantiere navale încă mai analizează varianta chineză și cochetează cu ideea aducerii a sute de lucrători. Toate aceste frământări arată că industria navală românească este cu cuțitul la gât și că, pentru moment, nu prea are soluții.

Criza acută de forță de muncă este prețul plătit de industria navală, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, afirmă Gelu Stan, directorul general executiv al Asociației Naționale a Constructorilor de Nave (ANCONAV) și, totodată, director general a șantierului naval "Damen", din Galați. Compania pe care o conduce a pierdut, anul trecut, circa 700 de angajați, iar acum, în primul semestru al anului 2007, alți 350. Celelalte șantiere navale din țară sunt afectate, la rândul lor, de migrație, indicele fluctuației de personal variind între 15 și 20%.

Percing-ul și munca heavy
Fenomenul s-a acutizat tocmai în momentul în care companiilor constructoare de nave le arde buza după forța de muncă. Comenzile de nave noi s-au înmulțit, făcând să crească și foamea de lucrători.
"Dacă vom continua în ritmul de până acum, vom egala migrația din 2006 sau chiar o vom depăși. Nu ne putem opune liberei circulații a forței de muncă. Oamenii noștri au plecat în țările din Uniunea Europeană și în SUA, pentru câștiguri de 3 – 5 ori mai mari decât în România. Din păcate, nu putem să-i plătim, la momentul actual, mai mult decât ne permit contractele comerciale" - afirmă Gelu Stan.
Pentru soluționarea crizei, șanti-erele navale s-au îndreptat. mai întâi. spre rezerva de forță de muncă autohtonă. Problema este că, și aici, lucrurile s-au schimbat teribil de mult față de acum câțiva ani. Bazinele de recrutare tradiționale s-au cam golit de rezerve, din cauza exodului extern masiv. Pe de altă parte, aspirațiile profesionale ale tinerilor s-au schimbat mult. Munca "heavy" (grea), de constructor naval - cum o caracterizează Gelu Stan - nu mai este căutată de flăcăii de la oraș. Și chiar dacă cochetează cu ea, după o scurtă perioadă, o abandonează. De aceea, șantierele navale preferă tinerii din mediul rural. "Nu-i mai aducem pe tinerii cu cercel în ureche sau percing la buric, ci îi luăm de prin zona Moldovei, unde sunt mai sărăcuți. Mă uit la mâinile lor. Dacă au negru sub unghie, îi angajăm. Dar și ăștia au început să facă nazuri. Nu mai vor să muncească unde e greu" - susține Stan. Era de așteptat să se întâmple așa deoarece nu doar industria navală a pus ochii pe tinerii din satele moldovene.

Cu cuțitul la gât
Amenințate de obligațiile contrac-tuale care atrag după ele penalizări uriașe, șantierele navale s-au văzut nevoite să caute forță de muncă peste graniță. La "Damen" Galați au fost angajați, deja, 30 bulgari și 25 ucraineni. Muncitori din Ucraina lucrea-ză, de asemenea, și în alte șantiere navale din țară. "Într-adevăr, bulgarii și ucrainenii sunt mai scumpi decât românii, dar nu avem ce face. Avem o foarte mare încărcare cu comenzi, iar exodul de personal ne produce întârzieri în livrarea navelor. Pierderile ar fi mai mari. Preferăm să cheltuim mai mult cu forța de muncă, până ieșim din perioada asta" - afirmă șeful șantierului gălățean.
Companiile românești le plătesc ucrainenilor salarii nete de 500 euro pe lună. Desigur, ar prefera lucrătorii chinezi, care costă mai puțin. Deja, s-au făcut investigații, s-au luat oferte de la firmele de plasare a forței de muncă. "China este prea departe pentru noi, deși grupul «Damen» are două șantiere navale acolo. Nici pe chinezi nu îi poți recruta fără 300 - 350 euro în mână. Or, asta înseamnă că îl plătești mai mult pe un chinez decât pe un român, ceea ce nu se cade. În plus trebuie să-i dai să doarmă și să mănânce. Din păcate, forța de muncă chineză este prea costisitoare. Sigur, era o alternativă cu India, Africa. Dar construcția de nave nu se poate face fără un minim de cunoștințe. Apare și handicapul limbii. E nevoie de translator și așa mai departe" - spune Gelu Stan. Alte șantiere navale încă mai analizează varianta chineză și cochetează cu ideea aducerii a sute de lucrători. Toate aceste frământări arată că industria navală românească este cu cuțitul la gât și că, pentru moment, nu prea are soluții.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.0394 secunde