Hemoragia de locuri de muncă din portul Constanța nu se mai oprește de trei decenii

l Criza economică, progresul tehnologic și reducerea fluxurilor de mărfuri au afectat efectivele de lucrători portuari

În edițiile anterioare ale documentarului nostru, dedicat industriei portuare, am prezentat evoluția veniturilor și profitului unui număr de 28 de operatori din portul Constanța. Astăzi vom vorbi despre forța de muncă portuară.

Numărul locurilor de muncă din portul Constanța a înregistrat o scădere constantă în ultimul deceniu. Procesul s-a accelerat în timpul crizei economice din anii 2009 - 2013. Potrivit studiului nostru, 28 de operatori portuari au pierdut 26,22% din forța de muncă în intervalul 2008 - 2016, respectiv 1.449 de locuri de muncă. Dacă în 2008, ultimul an al creșterii economice dinaintea crizei, respectivii operatori au avut împreună 5.527 de lucrători, în 2016 au rămas cu doar 4.183 de angajați.

De altfel, într-un interval de 27 de ani, portul Constanța a pierdut circa 77% din locurile de muncă din sectorul de operare.

Cauzele sunt multiple, dar rolul cel mai important l-au jucat noile tehnologii de operare portuară: paletizarea și containerizarea mărfurilor, mecanizarea și automatizarea activităților, apariția silozurilor performante pentru cereale și ciment, a terminalelor moderne pentru materii prime siderurgice și containere.

Privatizarea unităților de operare portuară în intervalul 1990 - 2000 nu a făcut decât să accelereze pătrunderea progresului tehnic în munca portuarilor. Locul lucrătorului cu cârca a fost luat de mașinistul policalificat, numărul docherilor care execută operațiuni manuale fiind tot mai mic.

Investițiile realizate în anii 2009 - 2016, în special în noi terminale de cereale, au accelerat procesul de înlocuire a muncii manuale cu operațiunile mecanizate, automatizate și de reducere a numărului locurilor de muncă slab productive.

Totodată a avut loc un proces de externalizare a muncii "cu cârca". Multe dintre activitățile manuale, necalificate au fost preluate de furnizorii de forță de muncă temporară.

În 1988, portul Constanța a realizat un trafic de mărfuri record, de 62.342.000 tone, neegalat până astăzi. Performanța a fost obținută cu circa 20.000 de lucrători și cu o productivitate fizică medie de 3.117 tone pe persoană.

În 2008 - anul de vârf al creșterii economice mondiale - traficul de mărfuri a fost de 59.197.641 tone. Au fost utilizați circa 6.000 de lucrători în activitatea de operare, iar productivitatea fizică medie a fost de 9.866 tone pe persoană.

Au urmat lunga perioadă de criză economică mondială, evenimentele politice din Siria, Libia și Egipt, invazia Crimeei și conflictul dintre Rusia și Ucraina, care au afectat fluxurile de mărfuri din portul Constanța și locurile de muncă. Dar cea mai grea lovitură o reprezintă prăbușirea siderurgiei românești, care a dus la scăderea dramatică a importurilor de materii prime siderurgice și exporturilor de metal. Producțiile agricole record de cereale din 2013, 2014, 2015 și 2016, din România, Ungaria, Serbia și Bulgaria au salvat portul Constanța de pericolul unor restructurări masive de personal. Apoi, seceta instalată în a doua jumătate a anilor 2015 și 2016 a amputat recoltele de porumb și floarea soarelui din Europa Centrală și de Est. Și, odată cu reducerea fluxurilor de mărfuri, a continuat hemoragia de locuri de muncă.

În 2016, portul Constanța a derulat 51.786.217 tone de mărfuri, cu circa 4.700 de lucrători în sectorul de operare, iar productivitatea fizică medie a urcat la aproximativ 11.000 tone pe cap de persoană.

Practic, din 1988 până în 2016, portul a pierdut 10,556 milioane tone de mărfuri din trafic și circa 15.300 locuri de muncă din sectorul de operare. În schimb, productivitatea pe cap de lucrător a crescut de peste 3,5 ori.

Procesul de reducere a locurilor de muncă din sectorul de operare portuară a continuat în 2016. Pe total, numărul mediu al angajaților din cele 28 de firme luate în studiu s-a diminuat cu 2,51%, respectiv 105 persoane, față de 2015.

17 dintre cele 28 de companii au raportat, în 2016, un număr mediu de angajați mai mic față de anul precedent. Cele mai mari pierderi de locuri de muncă au fost înregistrate de: Minmetal (-33), Casa de Expediții Phoenix (-26), Kirazoglu Corporation (-21), Oil Terminal (-20), Decirom (-18) și Barter Trading Romania (-16).

În cazul a nouă operatori portuari, numărul locurilor de muncă a crescut. Cele mai semnificative sporuri de personal le-au avut: Umex (+60) și Comvex (+10),

Oil Terminal, cu 939 de lucrători și o pondere de 23,02% din totalul forței de muncă a celor 28 de companii de operare portuară, rămâne cel mai important angajator din sector.