Guvernul Grindeanu vrea să scape de plata ajutoarelor de șomaj în turism

Printre măsurile mai bune sau mai proaste pentru susținerea industriei turismului, în programul de guvernare sunt înscrise și unele de-a dreptul șocante și neserioase. Iată un exemplu, citez: "Asigurarea calității de angajat pe tot parcursul anului, pentru salariații sezonieri cu contract de muncă de cel puțin șase luni pe an, prin modificarea legislației. (Durata: începând cu 2017; Efecte: degrevarea bugetului de stat de plata ajutorului de șomaj, stimularea angajatorului prin plata doar a CAS și CASS pentru 6 luni pentru angajații sezonieri, fidelizarea angajatului sezonier prin plata doar a CAS și CASS pentru 6 luni și reducerea migrației forței de muncă în străinătate. Impact financiar pozitiv)."

În traducere, lucrurile ar sta cam așa: lucrătorul sezonier din turism va lucra efectiv șase luni, iar restul anului va sta acasă, timp în care i se păstrează calitatea de angajat. Pentru cele șase luni cât acesta nu muncește, angajatorul îi achită asigurările la fondul de pensii și la cel de sănătate. 

În pauzele dintre sezoane, nemaifiind șomeri, lucrătorii din turism nu vor mai avea dreptul la ajutorul de șomaj. Statul împușcă, astfel, doi iepuri dintr-o lovitură: pe de o parte, scapă de obligația de a achita indemnizația de șomaj, iar pe de altă parte, încasează contribuțiile la fondurile de pensii și de sănătate.

Poate că unii operatori din turism, mai cu dare de mână, vor agrea această măsură, din dorința de a-și asigura forța de muncă de la un sezon la altul, dar, cu certitudine, lucrătorii nu vor accepta o asemenea tâmpenie. Dacă nici ajutor de șomaj nu primesc, cu ce vor trăi, cu aer? Cu ce îi încălzește faptul că le sunt achitate contribuțiile sociale și de sănătate, dacă mor de foame?