Mai multe ştiri online:

Fraierul din afacerea "Daewoo - Mangalia" e statul român

Ştire online publicată Luni, 15 Ianuarie 2018. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN
Daewoo - Mangalia Heavy Industries a luat naștere, oficial, la 14 februarie 1997, printr-un joint-venture între concernul Daewooși Șantierul Naval „2 Mai“ Mangalia. 


Sud-coreenii au intrat în asociere cu 53 milioane de dolari (din care 23 de milioane de dolari sub forma unui know-how, pe care nimeni nu l-a evaluat) obținând 51% din acțiuni. Partea română a contribuit cu șantierul naval propriu-zis (mai puțin terenul), evaluat la 50,92 milioane dolari, pentru care a primit 49% din acțiuni. 


Din această afacere, statul român ar fi trebuit să câștige noi locuri de muncă, profit și mai multe venituri din taxe și impozite. În plus, Daewoo - Mangalia promitea să stimuleze industria pe orizontală aferentă sectorului naval, după cum se arăta într-un comunicat de presă din 22 ianuarie 1997.


Ceea ce puțini știau la acea dată este faptul că asocierea avea la bază un contract care îi asigura nu doar importante facilități părții sud-coreene, dar îi permite să-și tragă asociatul pe sfoară. La acea vreme, am atenționat, în ziarul „Cuget Liber”, că afacerea dezavantajează statul român, iar cele petrecute în cei aproape 21 de ani de asociere româno-sud-coreeană mi-au dat dreptate. 


Pe scurt, în această perioadă, compania a încheiat 14 ani cu rezultate financiare negative. Pierderea brută a crescut până la nivelul record de 191.512.869 dolari din 2014, menținându-se la cote foarte înalte în anii următori: 2015 - 128.599.284 dolari; 2016 - 119.214.651 dolari.


Pierderile cumulate în intervalul 2005 - 2016 au depășit cu mult capitalul subscris și vărsat al companiei, de 30.614.832 lei și activele imobilizate - 640.722.520 lei. 


Mai grav este faptul că unitatea s-a îndatorat până peste cap la băncile sud-coreene și românești, datoria totală ajungând, în 2016, la 5.350.084.563 lei, respectiv 1.320.193.599 dolari. „Tot șantierul este girat la bănci: clădiri, macarale, utilaje. Compania nu mai are ce gira” - declara Marin Florian, președintele Sindicatului „Navalistul”. 


Dacă s-ar fi respectat litera Legii societăților comerciale nr.31/1990, compania ar fi trebuit să fie dizolvată de mult timp, din cauza situației financiare catastrofale, de propriii acționari. Pericolul dizolvării rămâne. Conform aceluiași act normativ, „orice persoană interesată (salariați, subcontractori ori furnizori neplătiți, creditori bancari, Fiscul - n.n) se poate adresa instanței pentru a cere dizolvarea societății”. 


În cadrul anchetelor pe care le-am publicat în „Cuget Liber”, am prezentat mecanismul prin care compania a fost adusă în pragul falimentului. Iată, pe data de 28 iulie 2008, Constantin Horez, directorul general de la acea vreme al Șantierului Naval „2 Mai“ (acționarul minoritar al Daewoo - Mangalia, în numele statului român), declara, pentru „Cuget Liber”: „Am descoperit că există un contract de co-building, în care DSME (acționarul majoritar - n.n.) își asumă responsabilități (la contractarea unei nave – n.n.), pentru care primește un comision important, de la început. Există o societate care este tot a lui DSME, care se numește DSE Company. Ea asigură proiectarea și aprovizionarea cu echipamente și subansamblele necesare navei. Vrem să studiem acest tip de contract, pe care nu l-am văzut până acum, să aflăm în ce constă și care sunt comisioanele companiilor coreene, pentru că furnitura de echipamente și proiectarea ajung la aproape 70% din prețul navei. Iar comisioanele sunt ca atare. Sigur că faci pagubă. După ce ai dat comisioane de angajament financiar pentru contractul de navă, pentru aprovizionare și proiectare, nu-ți mai ajung banii.”


La rândul său, Marin Florian, președintele Sindicatului „Navalistul”, declara, pe data de 24 iulie 2015: „Din cifra de afaceri a Daewoo - Mangalia, 12% sunt comisioanele DSME. Contractul care s-a semnat la constituirea societății prevede: un comision de management, un comision de proiectare și plata specialiștilor sud-coreeni de la Daewoo - Mangalia. Din Coreea se importă totul: tablă navală, motoare, echipamente, chiar și nisipul pentru sablare. Cu ce prețuri se aduc? A analizat partea română cât o costă în plus pe Daewoo - Mangalia aprovizionarea din Coreea?”


Din aceste mărturii reiese că cea mai mare parte a veniturilor obținute din producția realizată la Daewoo - Mangalia a plecat în Coreea sub diferite forme: comisioane, plăți pentru proiecte, dobânzi bancare, tablă navală, motoare, echipamente și nisip. După ce se trăgea linie, la sfârșit de an, compania româno-sud coreeană rămânea cu pierderi și datorii tot mai mari. 


Din România, s-au consumat doar produse cu valoare adăugată foarte mică - apă și curent electric - plus forța de muncă. Ce diferență este între șantierul naval de la Daewoo - Mangalia și un atelier de croitorie care produce confecții în lohn? Niciuna. 
Cu ce ne-a încălzit pe noi, românii, faptul că la Mangalia s-au construit nave de mare tonaj, dacă, în realitate, am vândut doar manopera, apa și curentul electric utilizate la producerea lor?


În România, singurii care au avut de câștigat au fost subcontractorii - furnizori de forță de muncă ieftină. Daewoo - Mangalia cheltuia pentru asigurarea locurilor de muncă, acumulând pierderi și datorii, iar ei făceau profit. Deloc surprinzător este faptul că unii dintre cei ce aveau obligația să apere interesele statului român în Daewoo - Mangalia, în calitate de vicepreședinți ai companiei, și-au înființat firme subcontractoare.


O mare parte din vină îi revine statului român. În calitate de partener, de acționar minoritar, nu a determinat DSME să își respecte obligațiile asumate prin contractul de asociere. Dimpotrivă, s-a străduit să transforme funcțiile de reprezentare a intereselor sale în Daewoo - Mangalia în sinecuri. Cei numiți în consiliul de administrație sau în funcția de vicepreședinte au fost desemnați pe baza algoritmului politic. În decurs de 21 de ani, n-am auzit ca vreunul dintre ei să ia atitudine față de deciziile sud coreenilor sau să fie tras la răspundere pentru modul în care și-a îndeplinit mandatul.


După ce a fost tras copios pe sfoară timp de 21 de ani, statul român tot nu se trezește din prostie. E decis să cumpere acțiunile sud-coreenilor, demonstrând că aspiră la statutul de unic proprietar al unui munte de pierderi și datorii. 


Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.771 secunde