€ 4.7249
£ 5.2925
$ 4.2241

Mai multe ştiri online:

Flota comercială a României, acum 20 de ani. Nave ale statului român sau lagăre de exterminare?

Ştire online publicată Marţi, 23 Aprilie 2019. Autor: Ion TIȚA-CĂLIN
În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Viața pe navele companiei Navrom se degradează cu fiecare zi. Hrana, apa și combustibilul acordate echipajelor de Guvernul României, în baza HG nr. 375/1998, s-au terminat. Aflată sub sechestru asigurător și având conturile blocate, CNM Navrom se află în imposibilitatea de a cheltui vreun cent pentru siguranța navelor și subzistența echipajelor. În ciuda mesajelor disperate sosite de la bordul navelor arestate prin porturi străine, nimeni nu a mișcat vreun deget.

Ionel Chițu, directorul CNM Navrom, a declarat că singura soluție este ca marinarii să se adreseze reprezentanțelor diplomatice ale României în țările respective. Îi vor hrăni acestea? Mira-m-aș. Nu o face Guvernul, care are toate mijloacele la îndemână, cum ar putea să rezolve o problemă atât de costisitoare sărăcăcioasele ambasade și consulate românești?

Înțelegând că sunt abandonați de statul român, marinarii au început să părăsească navele, riscând să înfunde pușcăria. Începutul l-au făcut zece membri ai echipajului de pe „Oscar Acrux” (fostă „Voroneț”), arestată în portul indian Kandia.

Alți marinari, cu frică de lege, preferă să rămână la bord până în ultima clipă, adică până când sunt duși pe sus la spital sau la morga.

Din Dakar, au sosit două radiograme referitoare la situația disperată a șefului de echipaj Gigi Bindar, de pe nava „Drăgășani”. În prima, semnată de comandantul Florescu, de pe nava „Gheorghieni”, aflată în zonă, se arată că Gigi Bindar s-a prezentat la spitalul municipal, dar i s-a refuzat internarea pentru că nu are carte de asigurări sociale. Din cauza înrăutățirii stării de sănătate, s-a apelat la clinica particulară „Casa Hous”.

Cât dezinteres pentru viețile marinarilor…

„În timpul nopții și al dimineții, bolnavul a avut hemoragii nazale și a vomitat sânge. A fost reținut cu diagnosticul neuropaludism. După primele investigații, medicul mi-a comunicat că bolnavul va mai putea rezista maximum 48 de ore. În momentul de față, este internat în clinică, la secția de reanimare, sub supraveghere medicală continuă”, scrie comandantul Florescu.

Într-o altă radiogramă, semnată de comandantul Maierean (nava „Drăgășani”), se arată că s-a stabilit diagnosticul malarie plus bronșită virală și că s-a făcut recomandarea de repatriere, după externare. Costul informativ al spitalizării se ridică la aproximativ 2.735 de dolari.

„Pentru a nu fi acuzați de tentativă la sănătate (?!) prin neacordarea asistenței medicale, mai ales într-o zonă cu risc mare (avem deja 12 cazuri de malarie), rugăm urgent remiteți banii, inclusiv rezerve. Menționăm că astăzi, 13 octombrie 1998, am intrat în black-out total, din lipsă de combustibil. Mai avem 700 kg pentru transmis mesaje urgente și umplut butelii cu aer, iar stocul scriptic de alimente e zero, din 27 septembrie, după împrumutul de la dl. Florescu”, se spune în mesaj.

Când citești asemenea grozăvii, nu se poate să nu te cuprindă teama pentru viețile marinarilor români și indignarea față de dezinteresul guvernanților. Cum este posibil ca mii de marinari să fie trimiși la schimb și abandonați cu rezerve de hrană și apă numai pentru o lună de zile, fără medicamente și asistență sanitară? Viața pușcăriașilor este de departe mai bună și lipsită de riscuri decât a marinarilor de la Navrom.

Oare și-au pus în gând guvernanții să-i termine pe bieții oameni odată cu navele? Neîndoielnic, Guvernul României nu se poate ascunde după deget că nu cunoaște situația dramatică din flotă. Are toate informațiile oficiale necesare, inclusiv semnalele din presă. Dacă vreun marinar român va muri pe navele abandonate, atunci opinia publică internă și internațională își va îndrepta acuzațiile împotriva Guvernului Radu Vasile. (16 octombrie 1998)

„Ajutați-ne cât mai este timp!”

De luni de zile, guvernanții români se feresc să ia o decizie clară în privința viitorului flotei naționale. Singura măsură adoptată este cea de lichidare a companiei Navrom, cu Bancorex pe post de lichidator. Chiar și în acest caz, lucrurile au rămas neschimbate. Nici nu se putea altfel, câtă vreme cei care au luat hotărârea au ignorat atât situația reală a flotei Navrom (deși au la dispoziție un audit întocmit de ABN Amro Bank, plătit cu sute de mii de dolari), cât și legislația internațională. Se pare că, la sfârșitul săptămânii trecute, conducerea Bancorex s-a întâlnit pentru a analiza situația fiecărei nave în parte și a vedea ce-i de făcut.

Toată lumea se așteaptă să se întâmple ceva, să se deblocheze voința politică și economică, să se treacă la acțiune. Ceea ce ar putea determina continuarea politicii de amânare este demisia lui Sorin Dimitriu, de la conducerea Ministerului Privatizării și FPS.

Între timp, situația în flotila Navrom devine explozivă. Fiecare radiogramă sosită de la bordul navelor arestate prin diverse porturi străine conține solicitări disperate de ajutor sau anunță o catastrofă.

Mesajele transmise de pe cargoul „Ponor”, semnate de comandantul Pătru Moia și șeful mecanic Marcel Pătulea, arată că: „Situația este foarte tensionată din cauza lipsei de alimente, antidot și materiale, starea tehnică a navei fiind sub orice critică și cu multiple improvizații”.

Din descrierea navei, rezultă că dacă motorul principal și auxiliarele ar fi puse în funcțiune, ar putea apărea oricând gripaje majore, blocări și ruperi ale unor organe de mașini. În compartimentul mașini există infiltrații de apă de mare prin instalații și prin axul port-elice și de la ploi. Pompele de santină sunt la pământ, instalațiile de tubulatură sunt scoase din uz sau afectate într-o proporție dezastruoasă. Instalațiile electrice sunt în stare avansată de uzură, „până la starea de pericol”. Într-un cuvânt, „Ponor” este mai curând un coșciug plutitor decât navă, iar viața echipajului se află în pericol din cauza lipsei alimentelor și a celor necesare vieții la bord.

Un alt mesaj, sosit de la bordul navei „Căciulata”, aflată la Suez, anunță „situație critică” și se solicită: „Ajutați-ne, cât mai este timp!”. (20 octombrie 1998) 

Distribuie :

Articole de la acelaşi autor

Top ştiri din ultimele 7 zile

ziare & stiri Revista presei
Pagina a fost generata in 0.7419 secunde