Flota comercială a României, acum 20 de ani. Coșmarul înfometării, pe nava "Cristian A"

În urmă cu mai bine de 20 de ani, viața pe multe din navele românești era un coșmar pentru echipaje. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva din articolele publicate în ziarul nostru, la acea vreme.

Nava "Cristian A" (fostă "Filipești") este arestată din data de 10 decembrie 1996, în rada portului Aden (Yemen), pentru un litigiu de marfă. Armatorul este compania Romline, iar firma Regal International Corporation Liberia, din Pireu (Grecia), o are în exploatare.

Echipajul se află într-o situație disperată, după cum se arată în faxul trimis din portul Aden, în data de 22 februarie 1997. Navigatorii români declară că, de la începutul arestului, patronul companiei Regal, grecul George Kalafatis, le-a ignorat total necesitățile: "Nu a asigurat mâncare, apă, combustibilul necesar generatoarelor navei. A trimis, ocazional, mici sume (1.000 - 2.000 de dolari), din care s-au procurat cantități total insuficiente. Agentul navei a adus cele necesare, de multe ori, în mici cantități, din proprie inițiativă, având și acum de primit bani de la Regal. Hrana și apa au fost mereu în rații de supraviețuire. Motorina a trebuit amestecată cu păcură, pentru a avea curent la bord, la început numai noaptea, mai recent doar patru ore pe noapte (fără a mai menționa daunele produse generatoarelor de acest amestec mortal pentru ele).

Salariile neplătite au ajuns la suma de 125.000 de dolari. În prezent, banii întregului echipaj nu sunt suficienți pentru a cumpăra un pachet de țigări. Schimbul echipajului nu a fost efectuat (nici măcar nu a fost promis), deși avem trei persoane cu 11 luni de voiaj, una cu nouă luni și trei persoane cu opt luni, iar contractul prevede serviciul la bord în limita a 8+1 luni.

Situația de astăzi este următoarea: nava este în black-out total (toate instalațiile sunt scoase din funcțiune), nu mai este apă de băut sau de spălat. Hrana se rezumă la cartofi, orez șl fasole, gătite la grătar (avem lemne încă). Ultimele câteva kilograme de pui și vită au fost aruncate, căci se alteraseră, frigiderele nefuncționând.

Nu mai avem posibilitatea de comunicare cu nimeni. Nu știm dacă mai putem rezista la bord încă două zile, după care vom vâna, probabil, cămile în deșert, pentru hrană. Și, totuși, nimănui nu-i pasă".

Din arest în arest

Compania Romline dovedește că, totuși, îi pasă de soarta echipajului de pe "Cristian A", căci pe data de 21 februarie a trimis, prin intermediul unui lanț de firme de agenturare, suma de 5.000 dolari, pentru procurarea apei, hranei și combustibilului.

Aurel Stoica, secretarul general al Sindicatului Liber al Navigatorilor, s-a întâlnit cu o parte dintre familiile navigatorilor, stabilind câteva direcții de acțiune: informarea Ministerului Transporturilor asupra acestui caz disperat și declanșarea acțiunii în Justiție, pentru recuperarea banilor cuveniți echipajului.

Am luat legătura și cu patronul George Kalafatis. Acesta ne-a primit la sediul firmei Socib, unde a închiriat, se pare, un colț de birou și un scaun. Grecul ne-a declarat că nu mai are niciun ban la această oră și nu poate plăti echipajul. El afirmă că s-a ajuns la acest arest pentru că nava a întârziat transportul de zahăr spre Alger, din cauza unui arest anterior, în Suez, pentru datoriile altor companii românești ("Inter Ocean" și "Competrol"). Întârzierea cu 45 de zile a contractului a generat litigiul cu proprietarul mărfii. Acesta a arestat nava, solicitând daune de 200.000 de dolari, pentru ca, în momentul în care aceasta urma să fie eliberată, să vină cu un nou arest, pentru 450.000 de dolari.

Atât grecul, cât și Romline (după cum ne-a declarat Laurențiu Straja, director cu exploatarea) sunt interesați să nu se piardă nava. Proprietarul mărfii încearcă pe toate căile să determine echipajul să coboare de pe navă, astfel încât aceasta să fie declarată abandonată, iar el să pună stăpânire pe "Cristian A". La rândul lor, firma Regal și Romline vor ca echipajul să rămână la bord. Așa se explică și generozitatea companiei de stat, care, de altfel, nu are nicio obligație față de navigatorii români, aceștia nefiind angajații săi.

La rândul său, echipajul știe că, dacă coboară de la bord, s-ar putea să-și primească banii la "Sfântul Așteaptă". Grecul promite că, dacă scoate nava din arest și dacă aceasta începe să performeze noi contracte, echipajul va fi plătit.

Noi suntem fasciști?

După cum se vede, totul este condiționat de viitorul incert al afacerilor firmei Regal și de lanțul aresturilor la care sunt supuse navele Romline.

Nu știm cum se va soluționa până la urmă acest caz, dar un lucru este cert: România nu are legislația care să apere interesele echipajelor, să permită recuperarea rapidă a datoriilor către navigatori, astfel încât aceștia să nu fie nevoiți să se judece luni sau ani de zile, iar în final să rămână fără bani. Sunt numeroase cazurile în care firmele de shipping datoare se declară insolvabile, se autodizolvă peste noapte, iar patronii lor dispar ca măgarul în ceață.

Nu putem încheia fără a prezenta incidentul cu patronul firmei Socib, grecul Akis, căruia i s-a dus vestea în întreaga lume că nu plătește echipajele românești, firma lui fiind în top pe "listele negre" din shipping-ul internațional. Supărat că noi, reprezentanții presei, luăm apărarea echipajelor românești și nu a firmelor grecești, ne-a catalogat drept... fasciști! Chipurile, ar trebui să fim "europeni" și să ne batem pentru ca Akis, Kalafatis și alți greci să-și burdușească teșchereaua cu lovele.

Bravos, mister Akis, tare "european" mai ești când îți lași echipajele neplătite cu lunile, înfometate, scăldându-se în mizerie! Păi, noi, presa, exterminăm navigatorii? Noi suntem fasciști? (26 februarie 1997)