În ritmul în care se mișcă

Fiscul are nevoie de două milenii și jumătate pentru a controla marile averi din România

620
Fiscul are nevoie de două milenii și jumătate pentru a controla marile averi din România - fisc-1575209689.jpg

Articole de la același autor

O declarație a avocatului Cristian Băcanu, proaspăt uns în funcția de secretar de stat la Ministerul Justiției, a făcut mare vâlvă. În cadrul unei conferințe la ASE, el a susținut că ar fi de bun augur ca fiecare cetățean să depună o declarație de avere și că ar trebui să se verifice cum anumiți cetățeni au averi impresionante, în condițiile în care nu au avut venituri impozabile. El a dat exemplul unor "artiști iluștri care merg cu mașini scumpe și trăiesc în vile de lux și nu plătesc impozite". 


Cititorii din generația mea își amintesc de celebra Lege nr. 18 din 1968, supranumită "Legea ilicitului". Cei mai în vârstă n-au uitat că, în anii 70 - 80, din secolul XX, aceasta a făcut o mulțime de victime printre directorii din turism și comerț, printre șefii de cârciumi și bodegi, printre gestionari. 


Legea a fost folosită ca o armă mai ales împotriva mandatarilor. La mijlocul anilor 60, pentru a relansa economia afectată de război și de jaful rușilor, Partidul Muncitoresc Român permisese apariția sectorului particular în economie. O mulțime de restaurante, bodegi, baruri, cofetării, patiserii și mici ateliere meșteșugărești au fost încredințate șefilor respectivelor unități, în regim de mandatariat. Era echivalentul locației de gestiune din zilele noastre. 


Metoda nu era nouă. Era replica românească a NEP-ului (noua politică economică) din Rusia anilor 1917 - 1921. Lenin a permis existența limitată a afacerilor private, care au înflorit rapid și au relansat economia ieșită din Primul Război Mondial și din războiul civil. După moartea lui, Stalin a pus capăt NEP-ului și foarte mulți nepmani au avut de suferit. 
Mandatariatul din România a avut soarta NEP-ului. Ceaușescu l-a desființat și, în baza Legii 18, Securitatea a confiscat averile multora dintre mandatari. 


Până și activiștii comuniști au simțit pe pielea lor cât de dură e legea. Este celebru cazul celor ce-și ridicaseră vile în Piatra Neamț și împotriva cărora Ceaușescu a trimis Securitatea să le confiște. 


Liber la îmbogățirea ilicită 
După Revoluția din Decembrie 1989, Legea nr. 18 a fost îngropată de noile autorități, iar Securitatea, desființată. Pe fondul vidului legislativ și al haosului instituțional ce au urmat, s-a instaurat epoca de înflorire a averilor ilicite. 
De 29 de ani, cu concursul larg al autorităților, în România se practică, pe scară largă, toate metodele penale de înavuțire: privatizări, retrocedări și licitații frauduloase, corupție, evaziune fiscală, returnări ilegale de TVA, contrabandă, contrafaceri, trafic de arme, de droguri și carne vie, prostituție, delapidare și furt la drumul mare. 


În 1996, la 16 octombrie, a fost adoptată Legea nr. 115 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și control și a funcționarilor publici. Era primul act normativ menit să acopere golul lăsat de dispariția Legii nr. 18/1968.


Până la apariția Legii nr. 144/2007, care este actul de naștere al Agenției Naționale de Integritate, această reglementare nu a fost aplicată. Chiar și după înființarea ANI, au mai trecut vreo trei ani până la primele verificări ale averilor. Lovită unde o durea, clasa politică a reacționat, încercând să pună șaua pe ANI. Fără opoziția Comisiei Europene ar fi reușit. 


Legea nr. 115 nu acoperă, însă, întreaga cazuistică a averilor ilicite. Sub presiunea Uniunii Europene și a organismelor financiare internaționale, care solicitau reducerea nivelului evaziunii fiscale, Guvernul Boc a adoptat OUG nr. 117/2010, prin care s-a introdus o modificare importantă în Codul fiscal. În baza acestei prevederi, reprezentanții Ministerului de Finanțe au dreptul să verifice situația fiscală a persoanelor fizice, respectiv întreaga lor avere. 


Dacă se constată un decalaj semnificativ (mai mare de 10%, dar nu mai mic de 50.000 de lei) între veniturile declarate, pe de o parte, și averea persoanei, pe de altă parte, diferența este impozitată cu o cotă de 10% (respectiv 16% la acea vreme). Sunt vizate în primul rând marile averi ilicite. Legea e blândă: nu urmărește confiscarea, ci impozitarea părții ilicite a averilor. 


Control cu încetinitorul 
Cei ce au sperat că regii, baronii și conții ilicitului vor fi luați la întrebări de Fisc s-au înșelat. Funcționarii Ministerului Finanțelor Publice au avut nevoie de trei ani să conceapă instrumentele fără de care nu puteau verifica averile ilicite. Apoi, din ianuarie 2015 și până în octombrie 2019, au verificat 574 de persoane fizice. Au fost identificate venituri suplimentare nedeclarate însumând 851.913.145 lei, stabilindu-se că statul a fost prejudiciat cu suma de 115.549.316 de lei. Persoanele în cauză au fost somate să achite impozit pe venit și accesorii (dobânzi și penalități de întârziere) totalizând 220.054.315 de lei. Totodată, au fost întocmite 101 sesizări penale. 


Cei ce afirmă că s-a făcut prea puțin au mare dreptate. O confirmă chiar ANAF. Instituția a identificat 295.253 de persoane fizice cu venituri mari care prezintă risc fiscal, dintre care 5.884 cu grad ridicat de risc fiscal.


Stimați cititori, dacă în decurs de cinci ani, ANAF a reușit să controleze doar 574 de persoane cu venituri mari și risc fiscal, la un calcul simplu rezultă că, pentru a verifica toate cele 295.253 de persoane fizice din selecția sa, va avea nevoie de 2.572 de ani. Astfel stând lucrurile, reiese că nu ar folosi la nimic ca un număr de 14.365.236 de români cu venituri impozabile să depună, an de an, declarații de avere, așa cum ar dori secretarul de stat Cristian Băcanu. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.438 secunde