Economiștii și contabilii privaților muncesc din greu pentru Fisc

În România, reforma fiscală se face de 26 de ani, iar rezultatul este creșterea continuă a birocrației fiscale. Numărul impozitelor, con-tribuțiilor și taxelor fiscale și parafiscale se menține ridicat, în vreme ce Fiscul inventează noi declarații fiscale obligatorii și le complică pe cele vechi.

Exemplul cel mai recent este al declarației 394, privind achizițiile și livrările de pe teritoriul național, a cărei nouă formă obligă agenții economici la eforturi suplimentare pentru completare. Formularul cere să se defalce achizițiile și livrările pe sortimente de bunuri și servicii. Apoi, această structură e defalcată pe cote de TVA (20%, 9% și 5%). Persoana impozabilă trebuie să declare plaja de facturi aferente perioadei de raportare, numărul total al facturilor emise, inclusiv cele stornate, anulate și autofacturile.

Agenții economici s-au plâns că, odată cu introducerea plății TVA la încasarea facturii, birocrația a crescut. Nu numai firmele care beneficiază de această facilitate, dar și restul firmelor sunt obligate să completeze declarații fiscale în plus. Reducerea TVA și apariția a trei cote de taxare a complicat lucrurile și mai mult.

Nenorocirea e că legislația și declarațiile fiscale sunt atât de complicate încât sunt greu de înțeles chiar și pentru reprezentații Ministerului Finanțelor Publice. Volumul precizărilor privind interpretarea actelor normative și al instrucțiunilor de completare a declarațiilor este în creștere, iar serviciile care acordă consultanță de specialitate contribuabililor au tot mai mult de lucru. Din acest motiv a fost nevoie să fie creat un serviciu de consultanță prin telefon, la nivel central.

După cum am arătat și cu alt prilej, una dintre prejudecățile ce stau la baza sistemului fiscal românesc (dar nu numai a lui) este

că activitatea de contabilitate din cadrul societăților comerciale se organizează

în interesul statului. Este total greșit. Contabilitatea trebuie să servească, în primul rând, agentului economic. Ea este instrumentul care îl ajută în buna gestionare a afacerii, în atingerea scopului: vânzarea produselor sau serviciilor pe piață și obținerea unui profit cât mai mare. Satisfacerea intereselor statului este subsidiară. Taxele și impozitele nu pot fi achitate, dacă agentul economic nu își îndeplinește scopul.

Statul a deturnat contabilitatea firmelor de la rolul său fundamental, aservindu-și-o. A obligat-o să se complice, să se birocratizeze, să devină un scrib care ține evidența zecilor de taxe, impozite, contribuții și tarife percepute de stat.

Sistemul contabil actual este extrem de greoi și foarte costisitor. La nivel național, sute de mii de contabili și economiști sunt mobilizați pentru a plimba datele financiar-contabile prin circa 400 de conturi, pentru a produce, lună de lună, mii de tone de evidențe, rapoarte, note de justificare, declarații, borderouri, balanțe. E o producție care nu hrănește pe nimeni, și nu ține de cald nimănui. E o risipă imensă de resurse materiale și umane, pe care în ultimă instanță o suportă consumatorul final.

Apropo, știe cineva câte taxe, impozite, contribuții și obligații parafiscale avem la această oră? Autoritățile evită să facă public numărul lor.

Prima și ultima inventariere făcută publică a fost cea din 2009. Românii au aflat că plătesc 558 de impozite, taxe și tarife de natură fiscală și nefiscală, reglementate de 185 de acte normative. 74 de biruri erau de natură fiscală, iar 484 erau nefiscale. 102 dintre ele aparțineau Ministerului Mediului. La Administrație și Interne erau 50, la Economie - 41, la Transporturi - 40, la Agricultură - 37, la Sănătate - 35, la Justiție - 30, la Agenția Sanitar-Veterinară - 29, la Muncă - 24 și așa mai departe.

La vremea respectivă, guvernul democrat-liberal și ministrul de Finanțe Gheorghe Pogea anunțaseră că vor intra cu drujba în codrul fiscal. Se înființase chiar și un comitet interministerial care să facă analiza cost - beneficiu pe fiecare obligație fiscală sau parafiscală. Nimeni nu a aflat dacă respectiva comisie s-a apucat de muncă vreodată și dacă a realizat ceva.

La mijlocul anului 2014, ministrul de Finanțe Ioana-Maria Petrescu a promovat proiectul prin care au fost eliminate 10 taxe și tarife parafiscale nerentabile, pentru care costurile de administrare erau mai mari decât încasările, și au fost comasate alte 17 taxe. În schimb, au apărut biruri noi, mult mai grele, precum celebra "taxă pe stâlp" și supraacciza la carburanți.