Economia de pradă

- Domnule, era mai bine înainte. Nu stăteam doar în salariu. Ca șofer la CAP, mă descurcam, vorba aceea: ba un sac de cartofi de pe câmp, ba unul de porumb. Acum…

Omul de la volanul taxiului îmi aruncă o privire semnificativă. Apoi, văzându-mi nedumerirea de pe chip, mă luminează:

- S-au împuțit vremurile. Mai merge și azi cu ciordeala, dar trebuie să umbli cu fereală. Nu vezi? Ăștia care au pus mâna pe pământ, una-două bagă în tine un pumn de alice, ca în fazani, doar pentru că ai îndrăznit să calci pe tarlaua lor.

Ascultându-l, simt mâncărime pe limbă, dar îmi dau seama și mă abțin. Ceea ce mă face să tac nu e teama că ar putea să oprească mașina și să mă trimită la plimbare cu un: "Ia dă-te jos, nene, cu teoriile tale și lasă-mă în durerea mea!" Pur și simplu, îmi dau seama că ipochimenul are năravul în genă și i s-ar părea ciudat să nu fure.

Ca el sunt mulți în România. Îmi aduc aminte de un maistru de la SNC, care, pe vremea "epocii de aur", își făcuse obiceiul să șutească, în fiecare zi, câte ceva. Țeavă, corniere, vopsea, diluant, scânduri, cabluri electrice, becuri, cuie, scule - nimic nu ierta. Cu cele sustrase într-un singur an, meșterul ar fi putut deschide, oricând, un atelier privat. Individul avea și o teorie pentru a-și justifica apucăturile:

- Coane, n-a spus Ceaușescu că averea țării este a întregului popor, că toți suntem proprietari, producători și beneficiari? Eu nu fac decât să iau partea mea de proprietate și de beneficiu, să o pun deoparte.

Puteai să-l contrazici? Filosofia sa era… beton armat. N-o puteai fisura nici cu picamerul.

L-am lăsat pe șofer să sporovăiască de unul singur și, încercând să fac abstracție de senzația de repulsie ce mă cuprinsese, am ciulit urechile. La radio tocmai se transmitea știrea că Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, a fost reținut de procurorii anticorupție sub acuzația de luare de mită. Edilul a fost prins în flagrant în timp ce încasa o șpagă de 25.000 de euro.

Potrivit procurorilor, la Primăria Generală a Capitalei acționa un grup infracțional organizat, din care făcea parte și Oprescu, care dijmuia contractele de achiziții publice. Executantul păstra pentru sine 30 - 33% din profitul brut, diferența fiind împărțită între funcționarii primăriei implicați în afacere. Mita încasată de Oprescu se ridica la 10% din valoarea fiecărui contract.

I-am dat dreptate taximetristul: "S-au împuțit vremurile!" Primarii fură de rup din banul public, iar procurorii anticorupție nu mai prididesc să-i prindă.

La sfârșitul anului 2014, un număr de 17 președinți de consilii județene și zeci de primari erau anchetați de Direcția Națională Anticorupție. În ultimii patru ani, peste o sută de primari și viceprimari au intrat în vizorul Justiției, unii dintre ei fiind deja condamnați. La aceștia trebuie adăugată cohorta zecilor de miniștri, secretari de stat, senatori, deputați și directori din instituțiile și companiile statului cercetați pentru trafic de influență, luare de mită și spălare de bani.

Amploarea fenomenului corupției din România este cu mult mai mare decât o arată anchetele procurorilor. În sectorul de stat se poate vorbi de existența nu doar a unei practici generalizate, ci a unei culturi a șpăgii la toate nivelurile de conducere.

Supraviețuirea și dezvoltarea ei este susținută de mecanisme decizionale și legislative, precum: distribuția funcțiilor în stat și repartiția resurselor bugetare pe criterii politice și clientelare, sistemul licitațiilor cu dedicație din domeniul achizițiilor publice, utilizarea pârghiilor legislative și de control ale statului pentru a acoperi marile fraude etc.

"Mercurialul" șpăgilor practicate la atribuirea contractelor de achiziții publice arată că între 10% și 50% din valoarea acestora se scurge în buzunarele politicienilor și funcționarilor corupți.

Dacă aplicăm "mercurialul" la volumul cheltuielilor cu bunurile și serviciile și a celor de capital efectuate din bugetele statului în 2014, în sumă globală de 67,455 miliarde de lei, rezultă că volumul total al șpăgilor din sistemul de stat s-a ridicat la cel puțin 6,7 miliarde de lei, aproape 1% din PIB.

Amploarea fenomenului arată că avem de a face cu o a treia dimensiune economică. Alături de economia subterană, a evazioniștilor fiscali, economia șpăgii, a corupților din sectorul de stat, căpușează economia legală, denaturând mediul concurențial, împiedicând dezvoltarea țării și generând sărăcie. Din aceste motive, corupția ar trebui să fie incriminată mult mai dur, ca act de subminare a economiei naționale.