Câte orașe din România se pot mândri că au două lacuri cu suprafețe întinse, așa cum are Constanța? Puține, foarte puține. Străvechea cetate a Tomisului a fost dăruită de soartă cu lacurile Siutghiol și Tăbăcărie, dar la ce bun?
În copilăria și tinerețea mea, ambele erau pline de pește. Vara și toamna, în năvoadele pescarilor de la Piscicola se prindeau cantități uriașe de plătică și tarangă, caras și crap, biban, șalău, știucă, lin și somn. Pescar înrăit, am pescuit de pe la începutul anilor ’60 până la sfârșitul anilor ’80, pe Siutghiol, de pe mal și din barcă. Doamne, ce vremuri frumoase și ce capturi am mai avut. O dată am prins... Oh, cred că e mai bine să mă abțin; nu de alta, dar o să-mi spuneți că mă laud. În fine, nu despre mine doresc să vorbesc, ci despre cele două lacuri, care pe vremuri erau pline de pește, de bărci și de pescari.
Prin anii ’70, Siutghiol și Tăbăcărie au început să fie exploatate și în scop turistic. Pe malurile lor au apărut puncte pentru închirierea bărcilor și hidrobicicletelor, iar două vaporașe organizau plimbări pe Lacul Siutghiol, până la Insula Ovidiu.
Astăzi, bietele lacuri nu mai oferă nimic: nici pește, nici adrenalina pescuitului, nici romantismul plimbărilor cu barca ori vaporașul, nici spectacolul păsărilor de baltă care planează pe oglinda apei, nici…
Vai, ce risipă imensă! Vă dați seama cât pierde orașul și țara, cât pierd turismul, sporturile nautice, industria de agrement și industria piscicolă? Cele două lacuri ar putea să producă cantități uriașe de pește, de bună dispoziție și sănătate, să atragă o mulțime de turiști. Împreună, Siutghiol și Tăbăcărie au potențialul de a genera zeci sau chiar sute de locuri de muncă. Uite, mi-a sclipit o idee! Ce-ați zice dacă municipalitatea ar înființa compania Lacurile Constanței SA, care să facă cele două luciuri de apă să producă?
Joi, 15 iunie 2017, am profitat de prezența primarului Decebal Făgădău la inaugurarea Salonului Nautic și Auto - Tomis Yacht și l-am întrebat: când vom avea, din nou, bărci, vaporașe, agrement nautic pe lacurile Siutghiol și Tăbăcărie?
Iată ce mi-a răspuns: "Eu mi-aș dori ca acest lucru să se întâmple cât mai repede. Despre lacul Tăbăcărie, nu vă pot spune prea multe, întrucât el se află, în integralitate, în proprietatea și administrarea Companiei Naționale Apele Române; despre lacul Siutghiol, vă pot spune că, în master planul de mobilitate urbană pe care l-am dezvoltat cu consultanți de renume mondial veți regăsi nu doar ambarcațiuni de agrement cu facilitățile necesare, dar și utilizarea amabarcațiunilor nautice ca mijloace auxiliare de transport în comun. Evident că mi-aș dori ca acest pol semi-urban ce s-a născut în jurul Constanței și al stațiunii Mamaia, însemnând Mamaia Nord, Năvodari, Lumina, Ovidiu și Palazu, să fie legat de noul cartier Campus Universitar și de stațiunea Mamaia printr-o linie de navigație, cu o dublă funcțiune: în intervalele orare de vârf să asigure transportul în comun, iar între ele să realizeze plimbări de agrement. Sper ca noua companie de transport pe care municipalitatea o va construi prin transformarea regiei de transport în comun să-și pună în obiectul de activitate inclusiv operarea de ambarcațiuni nautice pentru transportul public".
În cazul Lacului Tăbăcărie, nu se poate realiza un parteneriat cu Apele Române?
"În momentul de față inventariem cu Poliția Locală toate deficiențele generate de uitarea în care se află Lacul Tăbăcărie. Rezultatele vor fi prezentate într-o scrisoare publică pe care o voi adresa Ministerului Apelor, Companiei Naționale Apele Române și Administrației Bazinale Dobrogea - Litoral. Dacă aceste instituții nu au resurse, nu doresc sau nu pot să facă ceva cu Lacul Tăbăcărie, am de gând să propun colegilor mei, consilierilor locali, să emitem un acord de principiu, în vederea preluării în administrare, astfel încât să putem investi. Avem un lac pe care nu-l exploatăm, nu-l îngrijim. De cele mai multe ori am apelat la campanii de voluntariat pentru a strânge tonele de pet-uri pe care le vedem aruncate în stuful lacului. Nu putem angaja resursele primăriei pentru a curăța lacul și, de aceea, apelăm la voluntari. Lucrurile sunt mult mai complicate și nu văd o rezolvare imediată. Malul betonat este, în proporție de peste 50% compromis, prăbușit, fiind un pericol pentru cei ce se plimbă. Lacul ar putea aduce locuri de muncă pe principiul economiei sociale. Am fost directorul Complexului de Științe Muzeale ale Naturii. Balta din micro-rezervație arăta mai rău în urmă cu 10 - 15 ani. Cu metode științifice, cu multă muncă și cu resurse relativ puține, balta care era moartă a fost transformată într-un loc plin de viață. Personal am lucrat cu specialiști de la Institutul de Biologie al Academiei Române, de la Institutul de Cercetare - Dezvoltare «Grigore Antipa», de la Institutul Național Delta Dunării", a spus edilul.
Domnule primar, pe mine m-ați convins de bunele intenții ale municipalității. Am doar o rugăminte. N-ați putea să urgentați aceste lucrări? Știți, am o vârstă înaintată și mi-aș dori să apuc și eu vremurile minunate, când bărcile și vaporașele vor zburda pe luciul celor două lacuri, iar pe malurile lor se vor scrie minunate povești pescărești.
