Demisia lui Andrei Popa, păstrată "la blat" în Ministerul Transporturilor

Ministrul Alexandru Nazare va intra în istoria transporturilor din Româ-nia ca fiind principalul responsabil pentru cea mai gravă criză socială din existența seculară a portului Constanța. Chiar dacă ar fi conștient de acest lucru, nu cred că îi pasă. A demonstrat-o în toată această perioadă de două luni, de când au început protestele, care au culminat cu greva spontană a lucrătorilor din Compania Națională Administrația Porturilor Constanța.
Șeful transporturilor românești a mimat preocuparea față de ceea ce se întâmplă la Constanța. Pe 12 aprilie, biroul său de presă a dat publicității un comunicat în care se spunea că ministerul "s-a implicat în soluționarea acestui conflict și participă activ la identificarea soluțiilor necesare deblocării situației". S-a dovedit că totul e minciună, abureală, propagandă, căci nimeni nu a văzut "implicarea" și "participarea activă" de care se vorbește în mesaj.
Cele două "escale" făcute de echipa corpului de control la ad-ministrația portului Constanța au rămas fără rezultat. Întrucât ministrul nu a luat nicio decizie în urma celor raportate, înseamnă că totul a fost doar praf în ochii greviștilor.
Un alt fapt - fără precedent în istoria instituțională din România - ne îndreptățește să vorbim despre responsabilitatea ministerială în escaladarea conflictului din portul Constanța.
Pe data de 3 mai, greviștii au intrat în posesia informației că Aurelian Andrei Popa a înregistrat la Ministerul Transporturilor, cu numărul 17686, din 23 aprilie 2012, cererea de renunțare la mandatul de administrator, președinte al consiliului de administrație și director general al CN APMC.
Pare incredibil, dar solicitarea lui Popa a fost adusă la cunoștința consiliului de administrație și conducerii CNAPMC abia în seara zilei de 2 mai. Sindicatelor nu le-a venit a crede că cererea e reală și au cerut precizări de la minister, de unde au primit confirmarea că ea există cu adevărat și a fost înregistrată.
Pornind de la această certitudine se nasc o mulțime de întrebări. Chiar dacă renunțarea la funcții (demisia) este un act de voință unilateral, deci nu presupune aprobarea sau dezaprobarea din partea angajatorului, cererea șefului CNAPMC ar fi trebuit să fie urmată de o decizie din partea ministrului. Nazare trebuia să dea un ordin pentru eliberarea lui Aurelian Andrei Popa din funcția de director general, la cerere. Printr-un alt ordin trebuia să numească un nou director general. Totodată, ministrul trebuia să informeze de urgență adunarea generală a acționarilor și consiliului de administrație despre demisia lui Popa din toate funcțiile, pentru ca aceste organisme să aleagă alt administrator și alt președinte în locul rămas vacant.
Nu în ultimul rând, Nazare avea obligația instituțională și morală de a le aduce sindicatelor și greviștilor la cunoștință faptul că revendicarea lor principală - demisia lui Popa - s-a împlinit.
De ce ministrul nu și-a îndeplinit aceste obligații de serviciu? Teoretic există mai multe motive. Este posibil ca cererea să nu fi ajuns la el, ceea ce înseamnă că în circuitul hârtiilor de la Ministerul Transporturilor e haos. O altă posibilitate este ca cererea să fi ajuns, dar ministrul să nu știe ce să facă cu ea și nici să nu-i pese. Tot atât de probabil este că nu i-a dat nicio atenție acestui… fleac. Nu este exclusă nici posibilitatea ca ministrul să își fi închipuit că, dacă el nu ia nicio decizie, cererea nu există.
Oricare dintre aceste variante este corectă, un lucru e clar: ministrul n-a schițat niciun gest pentru rezolvarea crizei din port și a lăsat-o să se coacă și să ajungă în pragul declanșării grevei generale pe întreaga platformă portuară.
"Acest om n-ar fi trebuit să fie ministru al Transporturilor. Prin întregul său comportament a demonstrat că locul lui nu era într-o asemenea funcție" - a declarat Petre Costel, președintele Federației Naționale a Sindicatelor Portuare.