De la lâna de aur, la lâna nevalorificată. „Stăm pe o comoară şi nu ştim ce să facem cu ea”

Majoritatea crescătorilor de ovine cu care am discutat deplâng distrugerea fabricii Integrata de Lână care era principalul cumpărător al materiei prime. Astăzi au mai rămas câteva centre de colectare a lânii în judeţul Constanţa, şi acelea pe cale de desfiinţare.

„De când a început pandemia suntem blocaţi. Nu mai mişcă nimic. Înainte mai vindeam la turci, la chinezi, la ruşi dar e totul mort. Dacă mai ţine mult criza asta vom renunţa la activitate, că oricum nu aduce profit”, ne-a declarat Paris T. proprietarul unui centru de colectare a lânii din Municipiul Medgidia.

În judeţul Constanţa sunt şi cele mai multe centre de colectare a lânii din ţară, pentru că sunt şi mulţi crescători de ovine, dar şi pentru că lâna merinos este cea mai fină (datorită cercetătorilor de la Institutul Palas), şi cea mai căutată. Dar din păcate, crescătorul primeşte prea puţini bani.

„Am vândut şi cu 50 de bani şi cu un leu pe kilogram, dar o dădeam. Acum nu mai vine nimeni să cumpere şi stăm cu ea. Încă nu s-a inventat oaia fără blană să scăpăm de o grijă în plus. Este o anomalie. Un tuns costă între 6 şi 8 lei, şi un kilogram de lână între 0,5 şi 1 leu. O oaie adultă dă cam 5 kilograme de lână la un tuns. Majoritatea de aici au stâne cu 300 de oi. Vă daţi seama câtă lână se strânge numai de la un oier? Stăm pe o comoară şi nu ştim ce să facem cu ea”, ne-a spus dezamăgit Ion Papadopol, oier din tată în fiu, după cum s-a prezentat, din satul Almălău, comuna Ostrov, judeţul Constanţa.

Lâna, o problemă complicată

Ministerul Agriculturii a considerat în vara anului trecut să taie ajutorul de stat pentru lână, motivând că „măsura a fost neatractivă pentru crescătorii de ovine şi cauza preţului mic a valorificării lânii, întrucât aceştia nu dispun de posibilităţi tehnice de a spăla/curăţa lâna” şi atunci banii au fost redirecţionaţi către alte măsuri. Aşa că oierii au rămas total descoperiţi la acest capitol. Şi Valentin Marian, specialist în zootehnie al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine Dobrogea este de părere că problema lânii este una complicată şi rezolvarea ei nu este aici.

„Nu sunt fonduri europene pentru manufacturi de prelucrare a lânii. Statul român a promis că rezolvă această problemă dar a rămas doar pe hârtie. Până în 89 un oier care avea 100 de oi din vânzarea lânii îşi lua Dacie. Acum oierii nu au ce face deocamdată decât să aştepte deblocarea situaţiei. Nu mai sunt nici cumpărători, cel mai mare era China. Am avut aici un depozit chinezesc dar s-a terminat. Nu se mai prelucrează lâna şi pentru că nu mai este cerere. Lâna era produsă pentru industria textilă. Înainte mai lua armata pentru pături, pentru haine, dar s-a terminat. Lâna nu mai are căutare, nimeni nu mai poartă lână astăzi. Poate şi încălzirea globală să aibă un cuvânt de spus. Şi nici femeile la ţară nu mai torc lână, acum stau pe Facebook”, a subliniat specialistul în zootehnie.