De ce BNR nu poate influența cursul de schimb leu - franc elvețian

Cursul dintre cele două monede menționate se stabilește indirect. Având în vedere intensitatea legăturilor comerciale ale României cu țările din zona euro, apartenența la Uniunea Europeană, precum și intenția României de a adopta moneda euro în viitor, moneda străină de referință pe piața valutară din România este euro. 

Evoluția cursului franc elvețian-euro depinde de cererea și oferta de valută dintre zona euro și Elveția, România neavând o influență asupra cotației acestui curs. Cursul leu-euro este relativ stabil și reflectă evoluția favorabilă a fundamentelor economice. 

Intervenția Băncii Naționale a României pentru readucerea cursului leu-franc elvețian la nivelul din 14 ianuarie 2015 nu este posibilă, întrucât arbitrajul internațional nu permite influențarea izolată a cursului de schimb leu-franc elvețian concomitent cu menținerea nemodificată a cursurilor de schimb ale leului față de celelalte valute.

Pentru inversarea impactului deciziei Băncii Naționale a Elveției asupra cursului leu-franc elvețian, ar fi necesară aprecierea leului față de euro până la un nivel de aproximativ 3,7 lei pentru un euro. Acest nivel al cursului de schimb nu ar putea fi menținut decât temporar.

O astfel de intervenție din partea Băncii Naționale a României ar avea efecte pe termen scurt și consecințe importante de ordin economic. Diminuarea considerabilă a rezervei valutare ar antrena deteriorarea percepției investitorilor, manifestată prin majorarea primelor de risc percepute de aceștia. Împrumuturile externe ar deveni mai scumpe pentru stat, dar și pentru sectorul privat, iar riscul producerii unui atac speculativ asupra leului ar crește.

Aprecierea masivă a leului față de euro ar fi de natură să provoace erodarea puternică a competitivității externe a României, fiind astfel afectată performanța exporturilor românești. În aceste condiții, activitatea economică ar cunoaște o restrângere, care s-ar reflecta și într-o evoluție nefavorabilă a numărului locurilor de muncă. Totodată, scăderea exporturilor, la care s-ar adăuga impulsionarea concomitentă a importurilor, ar genera o deteriorare a balanței comerciale. Pe fondul unor astfel de evoluții, s-ar consemna presiuni suplimentare de corectare a cursului leu-euro spre nivelul anterior intervențiilor. 

Este important de avut în vedere și faptul că vânzările de valută ale Băncii Naționale a României ar implica absorbția de lichiditate în lei de pe piața monetară, ceea ce ar conduce la majorarea substanțială a ratelor dobânzilor la lei. O astfel de situație nu ar conduce doar la descurajarea creditării în lei în favoarea celei în valută, care ar deveni mai ieftină, ci ar însemna și pentru cei care deja au împrumuturi în monedă națională o creștere substanțială a costurilor. Cu alte cuvinte, prețul pentru un risc valutar scăzut ar fi un risc de dobândă mai mare.

În plus, aprecierea monedei naționale ar induce un șoc deflaționist în economia românească, cu potențialul de a crea o spirală în care prețurile în scădere și amânarea generalizată a consumului să se potențeze reciproc, fiind favorizată astfel contracția economică și, în consecință, pierderea de locuri de muncă.