Pentru a rezolva criza forței de muncă din industria navală
"Daewoo - Mangalia" vrea revoluție în învățământul românesc
626
Creșterea cererii de nave noi a generat criza lucrătorilor calificați din industria navală mondială. Coreea de Sud - constructorul numărul unu al lumii - se plânge că deficitul total al șantierelor sale navale va ajunge la circa 2.000 de muncitori, până în 2009. În Europa, situația este de-a dreptul gravă. Sub impulsul pieței favorabile, Occidentul și-a reactivat multe dintre capacitățile de producție închise în anii ´90, în perioadele de recesiune, apelând la forța de muncă din Est. Acestea iau, de-a gata, lucrătorii specializați în șantierele navale din Răsărit, oferindu-le salarii de câteva ori mai mari decât la ei acasă.
Banii Occidentului
Industria navală românească se confruntă, în prezent, cu o triplă presiune. Pe de o parte, este vorba de impactul creșterii comenzilor, pentru care este nevoie de mai mulți lucrători. Pe de altă parte, există o fluctuație internă, pe piața muncii din România, dinspre sectoarele cu muncă grea, precum șantierele navale, spre altele cu muncă mai ușoară. Dar cea mai mare presiune o exercită migrația externă. Iulian Sandu este senior manager în cadrul diviziei resurse umane a companiei "Daewoo - Mangalia Heavy Industries". El și colegii săi au discutat cu cei ce au părăsit șantierul, pentru a afla motivația fenomenului. Au fost identificate două motive majore. "Oamenii pleacă pentru că li se oferă câștiguri mai mari în Occident, pe care DMHI nu le poate asigura la această oră. Alții re-clamă lipsa unei locuințe. Mulți dintre muncitori stau de ani buni în gazdă sau la căminele socie-tății. Și-au făcut calcul că, într-un timp scurt, nu pot să achiziționeze o casă. De aceea plea-că să muncească 2 – 3 ani în străinătate, pentru a obține bani mai mulți, cu care să-și achiziționeze o locuință" - afirmă Iulian Sandu.
Industria navală românească a pierdut, anul trecut, peste 2.000 de lucrători calificați, iar în 2007 se așteaptă la o majorare a pierderilor de forță de muncă. Situația este mai gravă decât oricând, pentru că mai toate ramurile de producție trec prin criză. Rezerva de lucrători calificați s-a subțiat, iar necalificații nu se înghesuie să lucreze în șantierele navale. "Tinerii nu prea vor să muncească în construcțiile de nave. Mulți visează să lucreze în Comu-nitatea Europeană" - afirmă Iulian Sandu.
Din Constanța până în Vietnam
Astăzi, nu se mai poate vorbi de existența unui bazin tradițional de forță de muncă al industriei navele, așa cum se întâmpla în anii ´70 - ´90, când județele din Mol-dova asigurau lucrătorii necesari șantierelor navale din Constanța, Mangalia, Brăila, Tulcea ori Galați. Tocmai de aceea, ele se văd obligate să facă eforturi mai mari pentru a-și asigura și stabiliza forța de muncă. DMHI nu poate așteaptă să-i vină oamenii la angajare. Specialiștii săi se duc să caute forța de muncă la ea acasă, în orașele și comunele din Dobrogea, în județele limitrofe și chiar mai departe, în sus pe Dunăre. Campania de recrutare derulată pe parcursul a două luni s-a soldat cu o recoltă de 200 de tineri, dintre care 40% calificați, iar restul necalificați. "Până la sfârșitul anului, vom reuși să angajăm cam vreo 300 de lucrători din județul Constanța. Începând cu luna septembrie, vom face vizite în jude-țele Tulcea, Călărași, Ialomița, Brăila, cât și în alte județe de-a lungul Dunării. Sperăm ca din aceste județe să mai aducem 300 de oameni până la Crăciun" - spune Iulian Sandu. DMHI vrea să recruteze 1.000 de lucrători până în august 2008, din care 300 persoane pentru acoperirea fluctuației, iar restul pentru noile capacități de producție. Subcontractorii săi au nevoie, de asemenea, de 1.000 de oameni. Pentru moment, resursele pieții românești sunt in-suficiente. "Avem în plan să utilizăm și forță de muncă din străinătate, circa 500 de angajați, din mai multe țări: China, Vietnam, Moldova, Uzbechistan, Ucraina" - afirmă Iulian Sandu.
Învățământ cu frână
Forța de muncă necesară industriei navale nu poate fi asigurată doar prin campanii de recrutare, de câteva luni. Conducerea DMHI și-a propus să realizeze un mecanism durabil, prin cuplarea sistemului de învățământ la nevoile șantierului naval. Primul pas s-a făcut prin contactarea unor licee, grupuri școlare industriale și școli de arte și meserii din Ovidiu, Năvodari, Băneasa. Nicolae Bălcescu, Adamclisi, Hărșova, Medgidia, Ciobanu și Mangalia, cărora li s-a propus încheierea unei relații de parteneriat. În baza acesteia, în unitățile școlare respective ar urma să se organizeze clase de lăcătuși construcții navale, sudori, electromecanici și prelucrători prin așchiere. De asemenea, pe banii DMHI ar urma să se organizeze, în cadrul acestora, trei centre de instruire pentru sudori, două cabinete de informatică, un centru de electrotehnică. Deja, la Grupul Școlar Industrial "Ion Bănescu", din Mangalia, DMHI a sponsorizat amenajarea a două ateliere de instruire pentru sudură și câte unul pentru electrotehnică, lăcătușărie și tubulatură. Propunerile DMHI sunt susținute de primarii localităților, de conducerile unităților școlare și de părinți, care ar dori ca toate aceste proiecte să fie puse în aplicare din această toamnă. În schimb, structurile superioare ale sistemului de învățământ pun frână, aducând în discuție tot felul de aspecte formale: reglementările, planurile de școlarizare etc.
Pe mâna lui Păcuraru
Pe data de 7 august, conducerea companiei i-a înaintat ministrului muncii, Paul Păcuraru (care a lucrat vreme de 17 ani la Șantierul Naval Galați și înțelege foarte bine nevoile acestei industrii) un set de propuneri. Punerea lor în aplicare ar produce o revoluție în sistemul de învățământ. Ele vizează reducerea numărului liceelor teoretice în favoarea școlilor de arte și meserii, schimbarea raportului dintre orele de teorie și practică în dauna primelor, organizarea atelierelor de instruire prin parteneriat cu șantierul naval, descentralizarea sistemului de învățământ și apro-pierea lui de nevoile de pregătire ale comunității locale. Industria navală merge, acum, pe mâna lui Păcuraru. Este o oportunitate excelentă pentru ministrul liberal, fost sociolog într-un mare șantier naval, să demonstreze că e în stare să rezolve o problemă capitală nu doar pentru acest sector, ci pentru întreaga economie națională.
Creșterea cererii de nave noi a generat criza lucrătorilor calificați din industria navală mondială. Coreea de Sud - constructorul numărul unu al lumii - se plânge că deficitul total al șantierelor sale navale va ajunge la circa 2.000 de muncitori, până în 2009. În Europa, situația este de-a dreptul gravă. Sub impulsul pieței favorabile, Occidentul și-a reactivat multe dintre capacitățile de producție închise în anii ´90, în perioadele de recesiune, apelând la forța de muncă din Est. Acestea iau, de-a gata, lucrătorii specializați în șantierele navale din Răsărit, oferindu-le salarii de câteva ori mai mari decât la ei acasă.
Banii Occidentului
Industria navală românească se confruntă, în prezent, cu o triplă presiune. Pe de o parte, este vorba de impactul creșterii comenzilor, pentru care este nevoie de mai mulți lucrători. Pe de altă parte, există o fluctuație internă, pe piața muncii din România, dinspre sectoarele cu muncă grea, precum șantierele navale, spre altele cu muncă mai ușoară. Dar cea mai mare presiune o exercită migrația externă. Iulian Sandu este senior manager în cadrul diviziei resurse umane a companiei "Daewoo - Mangalia Heavy Industries". El și colegii săi au discutat cu cei ce au părăsit șantierul, pentru a afla motivația fenomenului. Au fost identificate două motive majore. "Oamenii pleacă pentru că li se oferă câștiguri mai mari în Occident, pe care DMHI nu le poate asigura la această oră. Alții re-clamă lipsa unei locuințe. Mulți dintre muncitori stau de ani buni în gazdă sau la căminele socie-tății. Și-au făcut calcul că, într-un timp scurt, nu pot să achiziționeze o casă. De aceea plea-că să muncească 2 – 3 ani în străinătate, pentru a obține bani mai mulți, cu care să-și achiziționeze o locuință" - afirmă Iulian Sandu.
Industria navală românească a pierdut, anul trecut, peste 2.000 de lucrători calificați, iar în 2007 se așteaptă la o majorare a pierderilor de forță de muncă. Situația este mai gravă decât oricând, pentru că mai toate ramurile de producție trec prin criză. Rezerva de lucrători calificați s-a subțiat, iar necalificații nu se înghesuie să lucreze în șantierele navale. "Tinerii nu prea vor să muncească în construcțiile de nave. Mulți visează să lucreze în Comu-nitatea Europeană" - afirmă Iulian Sandu.
Din Constanța până în Vietnam
Astăzi, nu se mai poate vorbi de existența unui bazin tradițional de forță de muncă al industriei navele, așa cum se întâmpla în anii ´70 - ´90, când județele din Mol-dova asigurau lucrătorii necesari șantierelor navale din Constanța, Mangalia, Brăila, Tulcea ori Galați. Tocmai de aceea, ele se văd obligate să facă eforturi mai mari pentru a-și asigura și stabiliza forța de muncă. DMHI nu poate așteaptă să-i vină oamenii la angajare. Specialiștii săi se duc să caute forța de muncă la ea acasă, în orașele și comunele din Dobrogea, în județele limitrofe și chiar mai departe, în sus pe Dunăre. Campania de recrutare derulată pe parcursul a două luni s-a soldat cu o recoltă de 200 de tineri, dintre care 40% calificați, iar restul necalificați. "Până la sfârșitul anului, vom reuși să angajăm cam vreo 300 de lucrători din județul Constanța. Începând cu luna septembrie, vom face vizite în jude-țele Tulcea, Călărași, Ialomița, Brăila, cât și în alte județe de-a lungul Dunării. Sperăm ca din aceste județe să mai aducem 300 de oameni până la Crăciun" - spune Iulian Sandu. DMHI vrea să recruteze 1.000 de lucrători până în august 2008, din care 300 persoane pentru acoperirea fluctuației, iar restul pentru noile capacități de producție. Subcontractorii săi au nevoie, de asemenea, de 1.000 de oameni. Pentru moment, resursele pieții românești sunt in-suficiente. "Avem în plan să utilizăm și forță de muncă din străinătate, circa 500 de angajați, din mai multe țări: China, Vietnam, Moldova, Uzbechistan, Ucraina" - afirmă Iulian Sandu.
Învățământ cu frână
Forța de muncă necesară industriei navale nu poate fi asigurată doar prin campanii de recrutare, de câteva luni. Conducerea DMHI și-a propus să realizeze un mecanism durabil, prin cuplarea sistemului de învățământ la nevoile șantierului naval. Primul pas s-a făcut prin contactarea unor licee, grupuri școlare industriale și școli de arte și meserii din Ovidiu, Năvodari, Băneasa. Nicolae Bălcescu, Adamclisi, Hărșova, Medgidia, Ciobanu și Mangalia, cărora li s-a propus încheierea unei relații de parteneriat. În baza acesteia, în unitățile școlare respective ar urma să se organizeze clase de lăcătuși construcții navale, sudori, electromecanici și prelucrători prin așchiere. De asemenea, pe banii DMHI ar urma să se organizeze, în cadrul acestora, trei centre de instruire pentru sudori, două cabinete de informatică, un centru de electrotehnică. Deja, la Grupul Școlar Industrial "Ion Bănescu", din Mangalia, DMHI a sponsorizat amenajarea a două ateliere de instruire pentru sudură și câte unul pentru electrotehnică, lăcătușărie și tubulatură. Propunerile DMHI sunt susținute de primarii localităților, de conducerile unităților școlare și de părinți, care ar dori ca toate aceste proiecte să fie puse în aplicare din această toamnă. În schimb, structurile superioare ale sistemului de învățământ pun frână, aducând în discuție tot felul de aspecte formale: reglementările, planurile de școlarizare etc.
Pe mâna lui Păcuraru
Pe data de 7 august, conducerea companiei i-a înaintat ministrului muncii, Paul Păcuraru (care a lucrat vreme de 17 ani la Șantierul Naval Galați și înțelege foarte bine nevoile acestei industrii) un set de propuneri. Punerea lor în aplicare ar produce o revoluție în sistemul de învățământ. Ele vizează reducerea numărului liceelor teoretice în favoarea școlilor de arte și meserii, schimbarea raportului dintre orele de teorie și practică în dauna primelor, organizarea atelierelor de instruire prin parteneriat cu șantierul naval, descentralizarea sistemului de învățământ și apro-pierea lui de nevoile de pregătire ale comunității locale. Industria navală merge, acum, pe mâna lui Păcuraru. Este o oportunitate excelentă pentru ministrul liberal, fost sociolog într-un mare șantier naval, să demonstreze că e în stare să rezolve o problemă capitală nu doar pentru acest sector, ci pentru întreaga economie națională.
Banii Occidentului
Industria navală românească se confruntă, în prezent, cu o triplă presiune. Pe de o parte, este vorba de impactul creșterii comenzilor, pentru care este nevoie de mai mulți lucrători. Pe de altă parte, există o fluctuație internă, pe piața muncii din România, dinspre sectoarele cu muncă grea, precum șantierele navale, spre altele cu muncă mai ușoară. Dar cea mai mare presiune o exercită migrația externă. Iulian Sandu este senior manager în cadrul diviziei resurse umane a companiei "Daewoo - Mangalia Heavy Industries". El și colegii săi au discutat cu cei ce au părăsit șantierul, pentru a afla motivația fenomenului. Au fost identificate două motive majore. "Oamenii pleacă pentru că li se oferă câștiguri mai mari în Occident, pe care DMHI nu le poate asigura la această oră. Alții re-clamă lipsa unei locuințe. Mulți dintre muncitori stau de ani buni în gazdă sau la căminele socie-tății. Și-au făcut calcul că, într-un timp scurt, nu pot să achiziționeze o casă. De aceea plea-că să muncească 2 – 3 ani în străinătate, pentru a obține bani mai mulți, cu care să-și achiziționeze o locuință" - afirmă Iulian Sandu.
Industria navală românească a pierdut, anul trecut, peste 2.000 de lucrători calificați, iar în 2007 se așteaptă la o majorare a pierderilor de forță de muncă. Situația este mai gravă decât oricând, pentru că mai toate ramurile de producție trec prin criză. Rezerva de lucrători calificați s-a subțiat, iar necalificații nu se înghesuie să lucreze în șantierele navale. "Tinerii nu prea vor să muncească în construcțiile de nave. Mulți visează să lucreze în Comu-nitatea Europeană" - afirmă Iulian Sandu.
Din Constanța până în Vietnam
Astăzi, nu se mai poate vorbi de existența unui bazin tradițional de forță de muncă al industriei navele, așa cum se întâmpla în anii ´70 - ´90, când județele din Mol-dova asigurau lucrătorii necesari șantierelor navale din Constanța, Mangalia, Brăila, Tulcea ori Galați. Tocmai de aceea, ele se văd obligate să facă eforturi mai mari pentru a-și asigura și stabiliza forța de muncă. DMHI nu poate așteaptă să-i vină oamenii la angajare. Specialiștii săi se duc să caute forța de muncă la ea acasă, în orașele și comunele din Dobrogea, în județele limitrofe și chiar mai departe, în sus pe Dunăre. Campania de recrutare derulată pe parcursul a două luni s-a soldat cu o recoltă de 200 de tineri, dintre care 40% calificați, iar restul necalificați. "Până la sfârșitul anului, vom reuși să angajăm cam vreo 300 de lucrători din județul Constanța. Începând cu luna septembrie, vom face vizite în jude-țele Tulcea, Călărași, Ialomița, Brăila, cât și în alte județe de-a lungul Dunării. Sperăm ca din aceste județe să mai aducem 300 de oameni până la Crăciun" - spune Iulian Sandu. DMHI vrea să recruteze 1.000 de lucrători până în august 2008, din care 300 persoane pentru acoperirea fluctuației, iar restul pentru noile capacități de producție. Subcontractorii săi au nevoie, de asemenea, de 1.000 de oameni. Pentru moment, resursele pieții românești sunt in-suficiente. "Avem în plan să utilizăm și forță de muncă din străinătate, circa 500 de angajați, din mai multe țări: China, Vietnam, Moldova, Uzbechistan, Ucraina" - afirmă Iulian Sandu.
Învățământ cu frână
Forța de muncă necesară industriei navale nu poate fi asigurată doar prin campanii de recrutare, de câteva luni. Conducerea DMHI și-a propus să realizeze un mecanism durabil, prin cuplarea sistemului de învățământ la nevoile șantierului naval. Primul pas s-a făcut prin contactarea unor licee, grupuri școlare industriale și școli de arte și meserii din Ovidiu, Năvodari, Băneasa. Nicolae Bălcescu, Adamclisi, Hărșova, Medgidia, Ciobanu și Mangalia, cărora li s-a propus încheierea unei relații de parteneriat. În baza acesteia, în unitățile școlare respective ar urma să se organizeze clase de lăcătuși construcții navale, sudori, electromecanici și prelucrători prin așchiere. De asemenea, pe banii DMHI ar urma să se organizeze, în cadrul acestora, trei centre de instruire pentru sudori, două cabinete de informatică, un centru de electrotehnică. Deja, la Grupul Școlar Industrial "Ion Bănescu", din Mangalia, DMHI a sponsorizat amenajarea a două ateliere de instruire pentru sudură și câte unul pentru electrotehnică, lăcătușărie și tubulatură. Propunerile DMHI sunt susținute de primarii localităților, de conducerile unităților școlare și de părinți, care ar dori ca toate aceste proiecte să fie puse în aplicare din această toamnă. În schimb, structurile superioare ale sistemului de învățământ pun frână, aducând în discuție tot felul de aspecte formale: reglementările, planurile de școlarizare etc.
Pe mâna lui Păcuraru
Pe data de 7 august, conducerea companiei i-a înaintat ministrului muncii, Paul Păcuraru (care a lucrat vreme de 17 ani la Șantierul Naval Galați și înțelege foarte bine nevoile acestei industrii) un set de propuneri. Punerea lor în aplicare ar produce o revoluție în sistemul de învățământ. Ele vizează reducerea numărului liceelor teoretice în favoarea școlilor de arte și meserii, schimbarea raportului dintre orele de teorie și practică în dauna primelor, organizarea atelierelor de instruire prin parteneriat cu șantierul naval, descentralizarea sistemului de învățământ și apro-pierea lui de nevoile de pregătire ale comunității locale. Industria navală merge, acum, pe mâna lui Păcuraru. Este o oportunitate excelentă pentru ministrul liberal, fost sociolog într-un mare șantier naval, să demonstreze că e în stare să rezolve o problemă capitală nu doar pentru acest sector, ci pentru întreaga economie națională.
Creșterea cererii de nave noi a generat criza lucrătorilor calificați din industria navală mondială. Coreea de Sud - constructorul numărul unu al lumii - se plânge că deficitul total al șantierelor sale navale va ajunge la circa 2.000 de muncitori, până în 2009. În Europa, situația este de-a dreptul gravă. Sub impulsul pieței favorabile, Occidentul și-a reactivat multe dintre capacitățile de producție închise în anii ´90, în perioadele de recesiune, apelând la forța de muncă din Est. Acestea iau, de-a gata, lucrătorii specializați în șantierele navale din Răsărit, oferindu-le salarii de câteva ori mai mari decât la ei acasă.
Banii Occidentului
Industria navală românească se confruntă, în prezent, cu o triplă presiune. Pe de o parte, este vorba de impactul creșterii comenzilor, pentru care este nevoie de mai mulți lucrători. Pe de altă parte, există o fluctuație internă, pe piața muncii din România, dinspre sectoarele cu muncă grea, precum șantierele navale, spre altele cu muncă mai ușoară. Dar cea mai mare presiune o exercită migrația externă. Iulian Sandu este senior manager în cadrul diviziei resurse umane a companiei "Daewoo - Mangalia Heavy Industries". El și colegii săi au discutat cu cei ce au părăsit șantierul, pentru a afla motivația fenomenului. Au fost identificate două motive majore. "Oamenii pleacă pentru că li se oferă câștiguri mai mari în Occident, pe care DMHI nu le poate asigura la această oră. Alții re-clamă lipsa unei locuințe. Mulți dintre muncitori stau de ani buni în gazdă sau la căminele socie-tății. Și-au făcut calcul că, într-un timp scurt, nu pot să achiziționeze o casă. De aceea plea-că să muncească 2 – 3 ani în străinătate, pentru a obține bani mai mulți, cu care să-și achiziționeze o locuință" - afirmă Iulian Sandu.
Industria navală românească a pierdut, anul trecut, peste 2.000 de lucrători calificați, iar în 2007 se așteaptă la o majorare a pierderilor de forță de muncă. Situația este mai gravă decât oricând, pentru că mai toate ramurile de producție trec prin criză. Rezerva de lucrători calificați s-a subțiat, iar necalificații nu se înghesuie să lucreze în șantierele navale. "Tinerii nu prea vor să muncească în construcțiile de nave. Mulți visează să lucreze în Comu-nitatea Europeană" - afirmă Iulian Sandu.
Din Constanța până în Vietnam
Astăzi, nu se mai poate vorbi de existența unui bazin tradițional de forță de muncă al industriei navele, așa cum se întâmpla în anii ´70 - ´90, când județele din Mol-dova asigurau lucrătorii necesari șantierelor navale din Constanța, Mangalia, Brăila, Tulcea ori Galați. Tocmai de aceea, ele se văd obligate să facă eforturi mai mari pentru a-și asigura și stabiliza forța de muncă. DMHI nu poate așteaptă să-i vină oamenii la angajare. Specialiștii săi se duc să caute forța de muncă la ea acasă, în orașele și comunele din Dobrogea, în județele limitrofe și chiar mai departe, în sus pe Dunăre. Campania de recrutare derulată pe parcursul a două luni s-a soldat cu o recoltă de 200 de tineri, dintre care 40% calificați, iar restul necalificați. "Până la sfârșitul anului, vom reuși să angajăm cam vreo 300 de lucrători din județul Constanța. Începând cu luna septembrie, vom face vizite în jude-țele Tulcea, Călărași, Ialomița, Brăila, cât și în alte județe de-a lungul Dunării. Sperăm ca din aceste județe să mai aducem 300 de oameni până la Crăciun" - spune Iulian Sandu. DMHI vrea să recruteze 1.000 de lucrători până în august 2008, din care 300 persoane pentru acoperirea fluctuației, iar restul pentru noile capacități de producție. Subcontractorii săi au nevoie, de asemenea, de 1.000 de oameni. Pentru moment, resursele pieții românești sunt in-suficiente. "Avem în plan să utilizăm și forță de muncă din străinătate, circa 500 de angajați, din mai multe țări: China, Vietnam, Moldova, Uzbechistan, Ucraina" - afirmă Iulian Sandu.
Învățământ cu frână
Forța de muncă necesară industriei navale nu poate fi asigurată doar prin campanii de recrutare, de câteva luni. Conducerea DMHI și-a propus să realizeze un mecanism durabil, prin cuplarea sistemului de învățământ la nevoile șantierului naval. Primul pas s-a făcut prin contactarea unor licee, grupuri școlare industriale și școli de arte și meserii din Ovidiu, Năvodari, Băneasa. Nicolae Bălcescu, Adamclisi, Hărșova, Medgidia, Ciobanu și Mangalia, cărora li s-a propus încheierea unei relații de parteneriat. În baza acesteia, în unitățile școlare respective ar urma să se organizeze clase de lăcătuși construcții navale, sudori, electromecanici și prelucrători prin așchiere. De asemenea, pe banii DMHI ar urma să se organizeze, în cadrul acestora, trei centre de instruire pentru sudori, două cabinete de informatică, un centru de electrotehnică. Deja, la Grupul Școlar Industrial "Ion Bănescu", din Mangalia, DMHI a sponsorizat amenajarea a două ateliere de instruire pentru sudură și câte unul pentru electrotehnică, lăcătușărie și tubulatură. Propunerile DMHI sunt susținute de primarii localităților, de conducerile unităților școlare și de părinți, care ar dori ca toate aceste proiecte să fie puse în aplicare din această toamnă. În schimb, structurile superioare ale sistemului de învățământ pun frână, aducând în discuție tot felul de aspecte formale: reglementările, planurile de școlarizare etc.
Pe mâna lui Păcuraru
Pe data de 7 august, conducerea companiei i-a înaintat ministrului muncii, Paul Păcuraru (care a lucrat vreme de 17 ani la Șantierul Naval Galați și înțelege foarte bine nevoile acestei industrii) un set de propuneri. Punerea lor în aplicare ar produce o revoluție în sistemul de învățământ. Ele vizează reducerea numărului liceelor teoretice în favoarea școlilor de arte și meserii, schimbarea raportului dintre orele de teorie și practică în dauna primelor, organizarea atelierelor de instruire prin parteneriat cu șantierul naval, descentralizarea sistemului de învățământ și apro-pierea lui de nevoile de pregătire ale comunității locale. Industria navală merge, acum, pe mâna lui Păcuraru. Este o oportunitate excelentă pentru ministrul liberal, fost sociolog într-un mare șantier naval, să demonstreze că e în stare să rezolve o problemă capitală nu doar pentru acest sector, ci pentru întreaga economie națională.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!