Cum sunt deturnați banii de întreținere și investiții în infrastructură

Un incident energetic major, petrecut recent, atrage atenția asupra mecanismului legislativ, economic și financiar prin care statul român deturnează companiile publice de la scopul pentru care au fost înființate, obligându-le să se comporte ca mașinării de făcut profit, cu prețul punerii în pericol a economiei naționale. 

Companiile publice în boxa acuzaților

Pe data de 1 iunie 2016, zonele de nord din județele Vâlcea și Argeș au rămas timp de o oră și un sfert fără curent electric. Nimic nu a mai funcționat: nici fabrici, nici hidrocentrale, nici CET Govora, iar traficul din Râmnicu Vâlcea a fost dat peste cap. Autoritățile au intrat în alertă. De 26 de ani nu mai avusese loc o pană de curent de asemenea amploare.

S-a constatat că a fost o defecțiune în rețeaua Transelectrica, transportatorul național de energie. 

Incidentul a atras atenția asupra rămânerii în urmă, mult sub planurile anuale, a programului de investiții în rețeaua Transelectrica, fapt confirmat atât de rapoartele de administrare ale companiei, cât și de un raport al Curții de Conturi. 

La fel ca și Transgaz, Transelectrica face profituri uriașe din tarife nejustificat de mari, care, în loc să fie reinvestite, sunt repartizate în proporție de 75%‚ ca dividende către acționari.

În portul Constanța avem un caz similar, dar nu de aceleași proporții. Operatorii portuari acuză Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța că este pre-ocupată de creșterea profitului și asigurarea de dividende cât mai mari pentru acționari, sacrificând lucrările de întreținere și investițiile în infrastructura portuară.

Un mecanism diabolic

Vina pentru punerea profitului și dividendelor mai presus de misiunea companiilor publice și în dauna intereselor economiei naționale aparține statului român, respectiv guvernelor care s-au perindat la cârma lui.

Iată cum funcționează mecanismul. Potrivit legii, bugetele anuale ale companiilor publice (respectiv indicatorii de venituri, cheltuieli de personal, cheltuieli cu lucrările de reparații, întreținere și investiții, profit și repartizarea lui) sunt propuse de adunările generale ale acționarilor (în care votul majoritar îl are statul). Iar cel ce le aprobă este guvernul. Deci, Guvernul și reprezentanții statului în adunările generale ale acționarilor sunt cei ce stabilesc orientarea companiilor publice: fie spre buna întreținere și dezvoltare a infrastructurii, fie în dauna ei și în favoarea profitului și a dividendelor. 

Dar ce interes au statul și oamenii lui să neglijeze infrastructura publică? Se știe că statul are, întotdeuna, nevoie de cât mai mulți bani, iar profitul companiilor publice reprezintă o sursă importantă. Drept dovadă, a fost emisă OG nr. 64 din 2001, prin care societățile naționale, companiile naționale, societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și regiile autonome sunt obligate să repartizeze, către stat, sub formă de dividende sau vărsăminte, minimum 50% din profitul net. Iar pentru ca salariații să fie motivați să realizeze un profit cât mai mare, actul normativ prevede și pentru ei o cotă de participare la profit de 10%. 

OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice cuprinde, la rândul ei, un mecanism de motivare spre profit. Astfel, remunerația membrilor consi-liului de administrație și a directorilor "este formată dintr-o indemnizație fixă lunară și, dacă este cazul, dintr-o componentă variabilă, constând într-o cotă de participare la profitul net al societății, o schemă de pensii sau o altă formă de remunerare pe baza performanțelor". În mai toate cazurile, administratorii și directorii companiilor publice au prevăzută în contractele de mandat respectiva cotă de participare la profitul net. 

Conducătorii companiilor publice știu care este calea cea mai simplă pentru a obține un profit cât mai mare. Veniturile încasate de la beneficiari sub formă de tarife pentru utilizarea și întreținerea infrastructurii nu pot fi majorate, fără a provoca reacții adverse, în schimb pot fi amputate cheltuielile companiilor publice. De reducerea personalului nici nu poate fi vorba. S-ar revolta sindicatele. În schimb, infrastructura nu are gură să țipe când rămâne fără fonduri de întreți-nere, reparații capitale și investiții. 

În concluzie, prin acest mecanism, banii încasați de la utilizatorii infrastructurii, în loc să fie folosiți în scopul declarat (întreținere și investiții), sunt deturnați. Transformați în profit, dividende și cote de participare la profit, trec în buzunarele statului, ale administratorilor și directorilor numiți de minis-tere.

Situația este extrem de gravă. Cotidianul "Cuget Liber" atenționează Guvernul că, dacă nu desființează cât mai repede acest mecanism anti-economic și anti-național, România se poate trezi cu o criză catastrofală în infra-structură. Deja, rețelele de transport rutiere, feroviare și fluviale sunt într-o stare critică. Din cauza stării lor, economia națională înregis-trează pierderi majore.