Croitorii, la limita supravieţuirii! „Oamenii vin doar pentru mici retuşuri!“

1057

Articole de la același autor

În anii trecuţi, în această perioadă a anului era forfotă mare. Lumea se pregătea de evenimente de familie, de banchete, recepţii de sfârşit de an şi de Revelioane. Cum altfel, decât mergând la croitor! Cine nu-şi făcea o ţinută de ocazie, pe comandă, nu avea stil. Rochii lungi sclipitoare, costume bărbăteşti alese cu grijă din reviste străine, erau aproape gata la această dată din an. Vremurile s-au schimbat şi din păcate, croitoria abia mai face faţă afluenţei de marfă de proastă calitate, adusă din import.

Croitoria era o meserie respectată, cu care se puteau câştiga bani frumoşi, mai ales dacă aveai „mâini de aur” în ştiinţa croitului. Clientela ţi-o alegeai pe sprânceană, din pătura elitistă a oraşului şi astfel, puteai vedea pe stradă, doamne şi domni eleganţi, îmbrăcaţi ca la marile case de modă internaţionale. Astăzi, eleganţa, stilul au fost înlocuite de glamour, haute couture sau trendy, iar meseriaşii nu mai sunt croitori, sunt designeri. La vremuri noi, termeni noi. Rar mai găseşti în ziua de azi, ateliere de croitorie şi croitori adevăraţi. Am avut noroc şi în câteva cartiere constănţene am descoperit că mai sunt profesionişti iubitori de meserie.

„În 1973, când am învăţat eu croitorie, era şcoala profesională “Îmbrăcămintea”. Acolo se făceau trei ani de şcoală profesională şi învăţai croitorie adevărată, deoarece făceai trei luni şcoală la Ploieşti, acolo am făcut eu, iar după aia practică. Vă daţi seama că după trei ani de şcoală, ieşeai croitor, dacă-ţi plăcea să faci croitorie. Angajau ucenici, eram mulţi. Eu am avut şi bursă în şcoala profesională, pentru că, dacă îţi dădeai interesul primeai bursă. Spre exemplu, în primul an trebuia să faci proba a doua de haină, şi dacă o făceai cum trebuie, intrai la bursă. Aveam 750 de lei bursă”, ne-a povestit cu nostalgie, Maria I., croitoreasă la un centru din cartierul Tomis Nord.

Şcolile de meserii ar putea revigora economia

Cei mai mulţi din breaslă, se plâng că nu au cu cine să lucreze şi mai grav, nu au pe cine să înveţe. De când şcolile profesionale s-au desfiinţat, iar tinerii nu mai vor să se îndrepte spre meserii, viitorul este sumbru şi pentru această profesie, din păcate. „Am stat cu un anunţ în geam cred că, doi ani, să angajăm pe cineva la noi. Dar nu a venit nimeni. Sau cine a venit a întrebat de salariu. Înainte în perioada asta, primeam comenzi pentru haine doar cu programare. Aşa multă lume era. Nici nu aveam cu cine să lucrăm, la câţi clienţi aveam. Acum am rămas 8 croitori şi facem mici retuşuri. Mai schimbăm un fermoar, o căptuşeală…Nici lumea nu mai are bani, iar cu pandemia asta, a pierit cheful la oameni”, ne-a spus Gheorghe Parteca, croitor Unitatea 38, SCM Îmbrăcămintea.

Dacă vreţi să ajutaţi croitorii să nu dispară, apelaţi la serviciile lor, fie pentru un retuş, fie să vă croiţi o rochie sau un costum, sau vă puteţi face garnituri de lenjerie de pat sau perdele.

O rochie scurtă făcută la croitorie costă 150 de lei, una lungă, de ocazie 200 de lei, la care se adaugă câte 10 lei pentru o oră de complexitate. Ca să vă faceţi un pantalon pe comandă, veţi plăti 80 de lei. Pentru un costum de damă veţi scoate din buzunar 380 de lei, iar fără căptuşală 280 de lei. Şi nu uitaţi că, deşi se spune că „haina-l face pe om”, „simplitatea este cea mai sofisticată”! (Leonardo da Vinci).



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Pagina a fost generata in 0.4469 secunde