Criza de lucrători ne scapă de munca "la negru"

Care este amploarea fenomenului muncii "la negru", în România? În statisticile oficiale nu veți găsi nici măcar o aproximare a acestuia. În schimb, dimensiunea lui poate fi determinată pe căi ocolite. 

Iată, potrivit cercetării efectuate de Institutul Național de Statistică, numărul salariaților era de 6.390.000 de persoane, la finalul anului 2017. Trebuie precizat faptul că au fost luate în calcul nu doar persoanele cu contracte de muncă, ci și cele ce lucrau fără contract. 

Pe de altă parte, Ministerul Muncii a raportat, la data de 31 martie 2018, un număr de 5.530.115 de salariați. Este vorba de angajații cu forme legale, înregistrați la inspectoratele teritoriale de muncă. 

Diferența de 859.885 de persoane dintre cele două raportări reprezintă o estimare a numărului lucrătorilor "la negru" din România. 

Oare, ponderea de 13,46% a lucrătorilor informali este mare sau mică?

O cercetare realizată în țara noastră, în anul 2010, pe un eșantion de 28.000 de gospodării, estimase numărul lucrătorilor fără contracte legale de muncă la 1,6 milioane de persoane. Pe perioada crizei economie, în raportările Institutului Național de Statistică, estimările privind "munca la negru" s-au menținut la 1,5 milioane de lucrători.

Începând din 2014, odată cu reluarea creșterii economice și pe fondul declanșării crizei forței de muncă, numărul lucrătorilor "la negru" s-a redus constant. Înăsprirea sancțiunilor legale, dar mai ales a competiției pe piața muncii face ca munca informală să piardă din ce în ce mai mult teren. 

În schimb, la nivel mondial, fenomenul muncii "la negru" a căpătat dimensiuni dramatice. Un recent raport al Organizației Internaționale a Muncii arată că două miliarde de oameni, reprezentând mai mult de 61% din lucrătorii de pe planetă, își câștigă existența în economia informală. Cei mai mulți aparțin țărilor în curs de dezvoltare. Lucrătorii "la negru" nu beneficiază de protecție socială, de drepturi la locul de muncă și de condiții de muncă decente. Raportul subliniază faptul că tranziția la economia formală este condiția trecerii la o muncă decentă pentru toți lucrătorii. 

În Africa, 85,8% dintre lucrători sunt "informali". Ponderea acestora ajunge la 68,2% în Asia și zona Pacificului, la 68,6% în țările arabe, la 40% pe continentele americane și la 25,1%, în Europa și Asia Centrală. 

În rândul lucrătorilor bărbați, ponderea celor ce muncesc "la negru" este de 63%.

În cazul femeilor, este de 58%. Femeile sunt mai expuse fenomenului muncii informale și se găsesc mai frecvent în situații de vulnerabilitate, în țările care asigură venituri mici. 

Raportul arată că fenomenul este influențat de nivelul educației. Cu cât acesta este mai înalt, cu atât numărul lucrătorilor informali este mai mic. Lucrătorii "la negru" sunt recrutați într-o mult mai mare măsură din rândul celor ce n-au trecut prin școală sau au absolvit doar clasele primare. 

Pe de altă parte, ponderea muncii informale este de două ori mai mare printre lucrătorii din mediul rural decât în rândul celor din mediul urban.