Costurile inculturii contractuale
275
Articole de la același autor
Francul elvețian a pierdut 1.47 bani
16 Februarie 2016
Au fost furați 525 de stabilopozi din digul de larg
01 Aprilie 2016
Băncile din Constanța au scos la vânzare mii de apartamente, vile, spații comerciale și terenuri
05 Martie 2016
Portuarii ies în stradă pentru condițiile speciale de muncă
22 Februarie 2016
Răsturnare spectaculoasă în cazul navei "Summertime Dream"
12 Aprilie 2016
Contractul este elementul de siguranță și stabilitate al economiei de piață. Mecanismele ei extrem de fine și complicate nu pot funcționa fără acest petic de hârtie
Orice agent economic ar fi o corabie în derivă, de n-ar avea, drept velă, cârmă, busolă și țintă, contractele negociate cu furnizorii, clienții și proprii salariați. În ele sunt înscrise, ca pe o hartă, elementele ce constituie punctele cardinale, paralele și meridianele, continentele, mările și oceanele economiei, respectiv: obligațiile celor ce intră în raporturile comerciale sau de muncă, aspectele cantitative și calitative ale schimburilor de produse, servicii și activități dintre aceștia, termenele și prețurile.
În ultimă instanță, economia de piață nu este altceva decât o uriașă țesătură de contracte, de dependențe și responsabilități. Fiecare nod al acestei urzeli există doar pentru că are în jurul lui altele asemenea, de care este trainic legat. Un accident petrecut în orice punct de pe această canava ar putea duce la des-trămarea unor lanțuri întregi de relații comerciale, de n-ar exista mecanismele de protecție - garanțiile, penalitățile, legea, justiția și... concurența (care umple întotdeauna locurile rămase libere prin eliminarea din piață a celor de nu-și respectă obligațiile).
Contractele rămân simple foi de hârtie, în absența unei culturi economice adecvate, bazată pe ordine, disciplină, res-pect, rigoare, eficiență, încredere reciprocă, previziune - valori ce ajung să guverneze psihologia și comportamentele, organismul întregii economii.
România nu și-a însușit suficient cultura contractuală. O demonstrează blocajul economico-financiar ridicat. Din 1989 și până în prezent, acesta s-a redus prea puțin, singura schimbare notabilă fiind molipsirea sectorul privat de la cel de stat.
În ciuda existenței unei legi privind disciplina contractuală, instituțiile statului român sunt primele care o încalcă. Exemplele sunt cu zecile de mii. Astfel, unitățile sanitare au transformat în regulă neplata furnizorilor. Tot regulă a devenit lipsa controlului privind respectarea contractelor de achiziții publice. Investițiile în infrastructură cu bani de la bugetul statului și din fonduri europene sunt raiul indisciplinei. Apărate de clauzele de confidențialitate, multe dintre contracte nu respectă cele înscrise în caietele de sarcini ale licitațiilor. În loc să stimuleze economiile la bugetul de stat, calitatea achizițiilor și realizarea lor la timp, contractele confidențiale servesc drept camuflaj corupției și evaziunii fiscale, ineficienței economice și fraudării banului public. Indisciplina contractuală este aerul pe care îl respiră corupții și evazioniștii. Fără ea nu ar exista tunurile și țepele date vreme de 26 de ani. România a aruncat miliarde de euro în șosele și autostrăzi, în spitale și școli, fără să schimbe mai nimic din starea critică a infrastructurii rutiere, fără să rezolve crizele din sănătate și învățământ. Toate acestea și multe altele au un numitor comun: ele reprezintă costurile inculturii contractuale, cultivată de mica și marea corupție și favorizată de slăbiciunea instituțiilor de stat.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Marţi, 29 Martie 2016
Miercuri, 04 Februarie 2015
Luni, 08 Decembrie 2014
Joi, 04 Decembrie 2014
Sâmbătă, 08 Noiembrie 2014
Vineri, 07 Noiembrie 2014
Luni, 13 Octombrie 2014
Sâmbătă, 11 Octombrie 2014
Vineri, 03 Octombrie 2014
Joi, 02 Octombrie 2014