Gradul de colectare a veniturilor la bugetele statului a fost de 30% în ultimii ani. Dezvăluirea a fost făcută, recent, de persoana cea mai autorizată să prezinte astfel de evaluări: ministrul Finanțelor publice, Ioana Petrescu.
Din afirmația de mai sus rezultă că 70% dintre taxele, impozitele și accizele datorate statului nu au fost achitate. Având în vedere că, în 2013, veniturile totale colectate la bugetul general consolidat au fost de 45,271 miliarde euro (200.052,3 milioane lei), rezultă că statul a fost prejudiciat cu 105,632 miliarde euro.
Unde sunt acești bani? Pentru o parte, respectiv 39,6 miliarde euro, există o explicație. Potrivit rapor-tului "Economia subterană în Europa", publicat de Visa Europe, suma respectivă reprezintă ni-velul economiei ilicite din România, în 2013.
Pentru diferența de 66,032 mili-arde euro nu există, însă, nicio explicație oficială. În opinia mea, o parte dintre veniturile ce ar trebui să acopere această sumă nici nu au existat vreodată. Exemplul clasic de venituri inexistente este cel al dobânzilor și penalităților fiscale. În foarte multe cazuri, to-talul acestor accesorii depășește de câteva ori nivelul sumelor de bază datorate statului.
În cazul altor venituri, este vorba de incapacitate de plată. De la zeci de mii de firme intrate în faliment, statul nu reușește să recupereze nici 0,5% din creanțe. Grav este că un segment tot mai larg al populației se află în aceeași situație. Din cauza șomajului și a sărăciei, nu își mai poate achita impozitele și taxele către stat.
Un studiu realizat de Ministerul Finanțelor și ANAF pe un eșantion de 13.000 de contribuabili, arată că aceștia privesc relația cu Fiscul ca pe una de tip infractor - polițist. Pentru schimbarea percepției, ministrul Ioana Petrescu propune ca: "Fiscul să educe și să îndrume contribuabilii, nu neapărat doar să prindă evazioniștii". Soluția este utopică, neștiințifică. Cauza reală a slabei colectări a veniturilor bugetare nu este lipsa de educație a acestui popor, ci creșterea poverii fiscale peste capacitatea lui de plată.
Câte popoare din Europa și din lume mai au peste 300 de taxe, impozite, contribuții și alte obligații fiscale și parafiscale? Suntem recunoscuți ca fiind statul european cu cea mai mare fiscalitate aferentă muncii.
Explozia fenomenului evaziunii fiscale, refugiul a zeci de mii de firme în insolvență, pentru a amâna plata dărilor către stat, sustragerea unei părți tot mai mari a populației de la îndeplinirea obligațiilor fiscale sunt reacții de apărare față de un regim fiscal criminal, care atentează la viața și proprietatea individului, la ființa acestui popor.
Când se trezesc cu conturile blocate, cu proprietățile scoase la vânzare, este firesc ca datornicii statului să se simtă hăituiți, să considere că ANAF îi tratează ca pe infractori.
În România, contribuabilul nu a avut niciodată drepturi; doar obli-gații. Nimeni nu l-a întrebat când i-a pus în spinare cele peste 300 de biruri, nimeni nu i-a dat socoteală cum au fost cheltuiți banii din impozite și taxe. Dintotdeauna, a trăit sub amenințare legii fiscale, de parcă s-ar fi născut infractor.
