Construcțiile duc greul creșterii economice și în 2007

Construcțiile și comerțul țin capul de afiș al statisticii economice, pe primele șapte luni ale anului 2007. Faptul că volumul lucrărilor de construcții a crescut cu 30,1% față de perioada corespunzătoare a lui 2006, confirmă previziunile celor care pariau că acest sector va trage economia românească după el și în acest an. Cu toate acestea, saltul este sub nivelul aspirațiilor, vina purtând-o sectorul pu-blic, de la care se aștepta relansarea spectaculoasă a investițiilor. În loc să fie un accelerator, statul acționează de cele mai multe ori ca o frână. Constructorii și furnizorii de materiale se plâng nu doar de birocrația existență în instituțiile publice, ci și de întârzierile foarte mari la plată. Nu este de mirare că, multe dintre licitațiile organizate de instituțiile statului nu au succes ori sunt ocolite de companiile de construcții serioase.
Comerțului cu amănuntul i-a mers destul de bine. În perioada de referință, acesta a înregistrat un spor de 11,8%. Din păcate, evoluția lui se bazează pe importuri, la mai toate tipurile de mărfuri. Vânzarea mărfurilor alimentare a înregistrat creșterea cea mai mare - 14,2%, în vreme ce, la mărfurile nealimentare, saltul a fost de doar 9%, fiind realizat, în parte, pe baza creditelor (deci a câștigurilor salariale viitoare). Acest fapt demonstrează că puterea de cumpărare nu a evoluat suficient pentru a produce o schimbare semnificativă în comportamentul economic al populație și, de aici, în structura comerțului. Grosul bugetelor de familie este destinat, în continuare, hranei zilnice.
În primele șapte luni ale lui 2007, creșterea producției din industrie a fost de 6,3%, iar a cifrei de afaceri de 14,1%. E mult, e puțin? Mai degrabă insuficient pentru a asigura competiția pe piața internă, reducerea importurilor și relansarea exporturilor. Îmbucurător este faptul că această creștere se bazează pe producția cu valoare adăugată mai mare. Astfel, sporul de producție din industria prelucrătoare a fost de 7,4%, în vreme ce în industria extractivă s-a înregistrat un regres de 0,1%, iar la producția de energie electrică și termică, gaze și apă, de 0,9%.
Trebuie subliniat faptul că unul dintre cei mai importanți indicatori ai activității industriale, productivitatea muncii, a crescut cu 11%. Chiar dacă economia românească este încă departe de cotele de productivitate atinse de multe țări din Uniunea Europeană, ritmul de creștere este dătător de speranță.
Potrivit statisticii oficiale, la sfârșitul lui iulie 2007, numărul salariaților din economie (în unitățile cu cel puțin 4 angajați) era de 4.749.200 persoane, în creștere cu 133.845 persoane (2,9%) față de aceeași lună a anului precedent. Pe de altă parte numărul șomerilor înregistrați a scăzut cu 103.675 persoane (23,2%), ajungând la 343.200 persoane.
Între iulie 2006 și iulie 2007, câștigul salarial mediu net a crescut cu 23,5%, atingând nivelul de 1.040 lei, iar indicele prețurilor de consum, cu 3,99%.

Construcțiile și comerțul țin capul de afiș al statisticii economice, pe primele șapte luni ale anului 2007. Faptul că volumul lucrărilor de construcții a crescut cu 30,1% față de perioada corespunzătoare a lui 2006, confirmă previziunile celor care pariau că acest sector va trage economia românească după el și în acest an. Cu toate acestea, saltul este sub nivelul aspirațiilor, vina purtând-o sectorul pu-blic, de la care se aștepta relansarea spectaculoasă a investițiilor. În loc să fie un accelerator, statul acționează de cele mai multe ori ca o frână. Constructorii și furnizorii de materiale se plâng nu doar de birocrația existență în instituțiile publice, ci și de întârzierile foarte mari la plată. Nu este de mirare că, multe dintre licitațiile organizate de instituțiile statului nu au succes ori sunt ocolite de companiile de construcții serioase.
Comerțului cu amănuntul i-a mers destul de bine. În perioada de referință, acesta a înregistrat un spor de 11,8%. Din păcate, evoluția lui se bazează pe importuri, la mai toate tipurile de mărfuri. Vânzarea mărfurilor alimentare a înregistrat creșterea cea mai mare - 14,2%, în vreme ce, la mărfurile nealimentare, saltul a fost de doar 9%, fiind realizat, în parte, pe baza creditelor (deci a câștigurilor salariale viitoare). Acest fapt demonstrează că puterea de cumpărare nu a evoluat suficient pentru a produce o schimbare semnificativă în comportamentul economic al populație și, de aici, în structura comerțului. Grosul bugetelor de familie este destinat, în continuare, hranei zilnice.
În primele șapte luni ale lui 2007, creșterea producției din industrie a fost de 6,3%, iar a cifrei de afaceri de 14,1%. E mult, e puțin? Mai degrabă insuficient pentru a asigura competiția pe piața internă, reducerea importurilor și relansarea exporturilor. Îmbucurător este faptul că această creștere se bazează pe producția cu valoare adăugată mai mare. Astfel, sporul de producție din industria prelucrătoare a fost de 7,4%, în vreme ce în industria extractivă s-a înregistrat un regres de 0,1%, iar la producția de energie electrică și termică, gaze și apă, de 0,9%.
Trebuie subliniat faptul că unul dintre cei mai importanți indicatori ai activității industriale, productivitatea muncii, a crescut cu 11%. Chiar dacă economia românească este încă departe de cotele de productivitate atinse de multe țări din Uniunea Europeană, ritmul de creștere este dătător de speranță.
Potrivit statisticii oficiale, la sfârșitul lui iulie 2007, numărul salariaților din economie (în unitățile cu cel puțin 4 angajați) era de 4.749.200 persoane, în creștere cu 133.845 persoane (2,9%) față de aceeași lună a anului precedent. Pe de altă parte numărul șomerilor înregistrați a scăzut cu 103.675 persoane (23,2%), ajungând la 343.200 persoane.
Între iulie 2006 și iulie 2007, câștigul salarial mediu net a crescut cu 23,5%, atingând nivelul de 1.040 lei, iar indicele prețurilor de consum, cu 3,99%.