Construcția conductei Constanța – Triestre se va încheia în 2013

482

Articole de la același autor

Țițeiul caspic schimbă destinul Mării Negre. De-a lungul coastelor ei apar noi terminale petroliere. Cele vechi își măresc capacitățile de pompare și stocare. Porturile sale alocă dane suplimentare pentru operațiunile petroliere, iar dragele și derocatoarele sunt puse la lucru, să asigure adâncimile necesare tancurilor de mare capacitate. Puterile lumii și organismele internaționale trasează spre țărmurile învolburatei mări ruta oleoductelor care vor alimenta bătrânul continent. Și astfel, Marea Neagră începe să se transforme într-un Golf Persic al Europei.

Țițeiul caspic relansează porturile de la Marea Neagră
Statele din fostul imperiu sovietic asigură 14,8% din producția mondială de petrol, iar Marea Caspică este considerat a cel de al treilea mare depozit de energie al lumii, după Golful Persic și Siberia rusească. În anul 2010, Asia Centrală și Transcaucazia ar putea exporta peste 100 milioane tone de petrol și aproximativ 100 miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Principalele rute de ieșire a țițeiului caspic la Marea Neagră sunt conductele Baku (Azer-baidjan) - Novorossiysk (Rusia), Baku - Supsa (Georgia), Tenghiz (Kazakstan) - Novorossiysk, Tenghiz - Baku - Batumi (Georgia) și Baku - Ceyhan (Turcia). Exporturile de petrol au relansat industria portuară pe malul răsăritean al mării. No-vorossiysk a operat 60 milioane tone de țiței în 2006, iar cantitatea de petrol va crește. În acest scop, guvernul rus a luat măsuri pentru reorganizarea și specializarea porturilor de la Marea Neagră.
"Am vizitat compania națională de petrol «Socar», din Azerbaidjan - relatează Mihai Lupu, directorul general al «Oil Terminal» Constanța. Aceasta are o producție anuală de circa 60 milioane tone de țiței. Se preconizează ca ea să crească până la 90 milioane tone în următorii ani. La rândul său Kazahstanul va avea, până în 2012, o producție de circa 150 milioane tone." Aceste uriașe cantități de țiței destinate, în principal Chinei și Europei au drept consecință relansarea porturilor Supsa și Batumi, din Georgia.

România și Bulgaria, în competiția energetică
Coasta vestică a Mării Negre s-a cuplat mai târziu la schimbările energetice. Oleoductele care vor prelua țițeiul rusesc, azer, kazah ori iranian sunt abia la faza de discuții sau proiect. Constanța - Trieste (Italia), Burgas (Bulgaria) - Alexandropoulis (Grecia) și Burgas-Vlore (Albania) sunt viitoarele căi de transport ale petrolului spre centrul și sudul Europei.
"Burgas nu este un port de mare adâncime. Traseul pe care Rusia vrea să-l realizeze împreună cu Bulgaria este mai mult unul politic, decât comercial. În Marea Neagră, doar portul Constanța are danele de mare adâncime necesare petrolierelor de peste 180.000 tdw. Burgas are adâncimi de 6 – 7 metri, ceea ce înseamnă că poate primi tancuri de până la 40.000 tdw. Să alimentezi un oleoduct cu tancuri de capacitate mică și medie nu este eficient. Pe de altă parte, Alexandropoulis are un terminal foarte mic" - afirmă Mihai Lupu. Nici sistemul de alimentare din larg, prin monoboy, nu ar putea rezolva problema adâncimilor. "Nu este indicat la Marea Neagră, care se montează foarte repede, ajungând, în 30 de minute, până la gradul 7 - spune Lupu. În astfel de condiții monoboy-ul prezintă un risc mare de poluare. De aceea nici nu s-a recurs la această tehnologie până azi."

1.360 km de expropieri
"Oil Terminal" este cel mai rentabil punct de intrare a țițeiului din Kazahstan, Azerbaidjan, Rusia și Iran spre Europa Centrală. În prezent, terminalul petrolier constănțean primește circa 8 milioane tone de țiței pe an, din import, cea mai mare parte provenind din zona caspică. Oleoductul Constanța – Trieste ar putea atrage un trafic de până la 90 milioane tone de țiței pe an în terminal. Conform studiului, conducta cu o lungime de 1.360 km poate fi construită în trei variante: 40, 60 sau 90 milioane tone pe an. În cazul soluției minimale s-ar putea utiliza actuala infrastructură a "Oil Terminal", respectiv danele de operare.
Dar este obligatoriu să se construiască noi capacități de stocare, afirmă directorul general Mihai Lupu. Cel mai probabil este că se va alege varianta de mijloc.
Dar până la deschiderea șantierelor de construcții mai sunt multe de făcut. La ultima reuniune a comitetului interstatal (din care fac parte România, Serbia, Croația și Italia) s-a schițat proiectul viitoarei companii care va pregăti documentația pentru realizarea conductei.
Din ea vor face parte firme desemnate de fiecare stat în parte. România va fi reprezentată de "Oil Terminal" și "Compet". S-a recurs la această soluție - spune Mihai Lupu - pentru a scoate proiectul de sub influența schimbărilor de miniștri și secretari de stat. Statele vor fi finanțatorii părții de documentație, prin intermediul companiilor desemnate. Ele vor asigura proiectarea, rezolvarea problemelor de mediu, exproprierile și despăgubirile, aprobările în organismele legislative ale fiecărei țări.

O afacere de 480 milioane dolari
Compania interstatală nu se va implica în construcția și administrarea conductei. Ea va vinde proiectul societății sau consorțiului capabil să investească 2,2 – 2,9 miliarde euro.
Cele mai interesate de această afacere petrolieră s-au arătat băncile puternice și fondurile de investiții. Dar, pentru ca acestea să aibă un partener de dialog, trebuie ca, mai întâi, să se înființeze amintita companie multinațională. "Pe 15 august, la reuniunea comitetului interstatal urmează să se constituie capitalul societății. Construcția oleoductului ar trebui să înceapă în 2009 și să se încheie în 2013" - spune Mihai Lupu.
Ce câștigă România din acest proiect? "Vor fi angrenați mii de oameni. Ministerul Economiei și Finanțelor a evaluat la 5.000, numărul locurilor de muncă în faza de execuție și exploatare.
Bugetul va câștiga din cheltuielile operaționale cu salariații, din impozite și taxa de tranzit de 8 dolari pe tonă. Dacă se alege proiectul de 60 milioane tone, statul român încasează 480 milioane dolari pe an numai pentru că trece țițeiul prin conductă" - afirmă directorul ge-neral. Ar avea de câștigat, de asemenea, "Oil Terminal" și "Compet", căci investitorul ar putea să le angajeze, pe bază de contract, să acorde asistență ori să asigure exploatarea conductei.

Țițeiul caspic schimbă destinul Mării Negre. De-a lungul coastelor ei apar noi terminale petroliere. Cele vechi își măresc capacitățile de pompare și stocare. Porturile sale alocă dane suplimentare pentru operațiunile petroliere, iar dragele și derocatoarele sunt puse la lucru, să asigure adâncimile necesare tancurilor de mare capacitate. Puterile lumii și organismele internaționale trasează spre țărmurile învolburatei mări ruta oleoductelor care vor alimenta bătrânul continent. Și astfel, Marea Neagră începe să se transforme într-un Golf Persic al Europei.

Țițeiul caspic relansează porturile de la Marea Neagră
Statele din fostul imperiu sovietic asigură 14,8% din producția mondială de petrol, iar Marea Caspică este considerat a cel de al treilea mare depozit de energie al lumii, după Golful Persic și Siberia rusească. În anul 2010, Asia Centrală și Transcaucazia ar putea exporta peste 100 milioane tone de petrol și aproximativ 100 miliarde de metri cubi de gaze naturale.
Principalele rute de ieșire a țițeiului caspic la Marea Neagră sunt conductele Baku (Azer-baidjan) - Novorossiysk (Rusia), Baku - Supsa (Georgia), Tenghiz (Kazakstan) - Novorossiysk, Tenghiz - Baku - Batumi (Georgia) și Baku - Ceyhan (Turcia). Exporturile de petrol au relansat industria portuară pe malul răsăritean al mării. No-vorossiysk a operat 60 milioane tone de țiței în 2006, iar cantitatea de petrol va crește. În acest scop, guvernul rus a luat măsuri pentru reorganizarea și specializarea porturilor de la Marea Neagră.
"Am vizitat compania națională de petrol «Socar», din Azerbaidjan - relatează Mihai Lupu, directorul general al «Oil Terminal» Constanța. Aceasta are o producție anuală de circa 60 milioane tone de țiței. Se preconizează ca ea să crească până la 90 milioane tone în următorii ani. La rândul său Kazahstanul va avea, până în 2012, o producție de circa 150 milioane tone." Aceste uriașe cantități de țiței destinate, în principal Chinei și Europei au drept consecință relansarea porturilor Supsa și Batumi, din Georgia.

România și Bulgaria, în competiția energetică
Coasta vestică a Mării Negre s-a cuplat mai târziu la schimbările energetice. Oleoductele care vor prelua țițeiul rusesc, azer, kazah ori iranian sunt abia la faza de discuții sau proiect. Constanța - Trieste (Italia), Burgas (Bulgaria) - Alexandropoulis (Grecia) și Burgas-Vlore (Albania) sunt viitoarele căi de transport ale petrolului spre centrul și sudul Europei.
"Burgas nu este un port de mare adâncime. Traseul pe care Rusia vrea să-l realizeze împreună cu Bulgaria este mai mult unul politic, decât comercial. În Marea Neagră, doar portul Constanța are danele de mare adâncime necesare petrolierelor de peste 180.000 tdw. Burgas are adâncimi de 6 – 7 metri, ceea ce înseamnă că poate primi tancuri de până la 40.000 tdw. Să alimentezi un oleoduct cu tancuri de capacitate mică și medie nu este eficient. Pe de altă parte, Alexandropoulis are un terminal foarte mic" - afirmă Mihai Lupu. Nici sistemul de alimentare din larg, prin monoboy, nu ar putea rezolva problema adâncimilor. "Nu este indicat la Marea Neagră, care se montează foarte repede, ajungând, în 30 de minute, până la gradul 7 - spune Lupu. În astfel de condiții monoboy-ul prezintă un risc mare de poluare. De aceea nici nu s-a recurs la această tehnologie până azi."

1.360 km de expropieri
"Oil Terminal" este cel mai rentabil punct de intrare a țițeiului din Kazahstan, Azerbaidjan, Rusia și Iran spre Europa Centrală. În prezent, terminalul petrolier constănțean primește circa 8 milioane tone de țiței pe an, din import, cea mai mare parte provenind din zona caspică. Oleoductul Constanța – Trieste ar putea atrage un trafic de până la 90 milioane tone de țiței pe an în terminal. Conform studiului, conducta cu o lungime de 1.360 km poate fi construită în trei variante: 40, 60 sau 90 milioane tone pe an. În cazul soluției minimale s-ar putea utiliza actuala infrastructură a "Oil Terminal", respectiv danele de operare.
Dar este obligatoriu să se construiască noi capacități de stocare, afirmă directorul general Mihai Lupu. Cel mai probabil este că se va alege varianta de mijloc.
Dar până la deschiderea șantierelor de construcții mai sunt multe de făcut. La ultima reuniune a comitetului interstatal (din care fac parte România, Serbia, Croația și Italia) s-a schițat proiectul viitoarei companii care va pregăti documentația pentru realizarea conductei.
Din ea vor face parte firme desemnate de fiecare stat în parte. România va fi reprezentată de "Oil Terminal" și "Compet". S-a recurs la această soluție - spune Mihai Lupu - pentru a scoate proiectul de sub influența schimbărilor de miniștri și secretari de stat. Statele vor fi finanțatorii părții de documentație, prin intermediul companiilor desemnate. Ele vor asigura proiectarea, rezolvarea problemelor de mediu, exproprierile și despăgubirile, aprobările în organismele legislative ale fiecărei țări.

O afacere de 480 milioane dolari
Compania interstatală nu se va implica în construcția și administrarea conductei. Ea va vinde proiectul societății sau consorțiului capabil să investească 2,2 – 2,9 miliarde euro.
Cele mai interesate de această afacere petrolieră s-au arătat băncile puternice și fondurile de investiții. Dar, pentru ca acestea să aibă un partener de dialog, trebuie ca, mai întâi, să se înființeze amintita companie multinațională. "Pe 15 august, la reuniunea comitetului interstatal urmează să se constituie capitalul societății. Construcția oleoductului ar trebui să înceapă în 2009 și să se încheie în 2013" - spune Mihai Lupu.
Ce câștigă România din acest proiect? "Vor fi angrenați mii de oameni. Ministerul Economiei și Finanțelor a evaluat la 5.000, numărul locurilor de muncă în faza de execuție și exploatare.
Bugetul va câștiga din cheltuielile operaționale cu salariații, din impozite și taxa de tranzit de 8 dolari pe tonă. Dacă se alege proiectul de 60 milioane tone, statul român încasează 480 milioane dolari pe an numai pentru că trece țițeiul prin conductă" - afirmă directorul ge-neral. Ar avea de câștigat, de asemenea, "Oil Terminal" și "Compet", căci investitorul ar putea să le angajeze, pe bază de contract, să acorde asistență ori să asigure exploatarea conductei.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.3798 secunde