Constanța de altădată - un oraș bogat, elegant și cosmopolit

La 1921, în partea de jos a orașului sau "orașul vechiu", cum îi spuneau constănțenii începutului de veac, își aveau sediile zece unități bancare, semn al bogăției orașului și locuitorilor săi: Banca Creditul Dobrogei, Banca Maritimă Română, Banca de Credit Român, Banca de Scont a României, Banca Comercială Română, Banca Agricolă, Banca Generală a Țării Române, Banca Românească, Banca Națională, Banca Marmorosch și Blank. Ele îi confereau peninsulei funcția de zonă financiar-bancară. De ce aleseseră bancherii zona

peninsulară? Probabil pentru a fi mai aproape de clienții bogați, de afaceri. În peninsulă se aflau sedii de unități comerciale, numeroase hoteluri, portul și locuia populație avută, după cum o demonstrează lanțul de locuințe impozante. Pe de altă parte, orașul vechi dispunea de infrastructura necesară băncilor: clădiri adecvate pentru sedii și o rețea stradală modernă, pe care se puteau deplasa trăsurile și automobilele.

Constanța era un oraș bogat, elegant și cosmopolit, în plină expansiune economică și teritorială. Devenise un centru de atracție nu doar pentru navigatori. Tot mai mulți negustori erau interesați de afacerile prospere cu vite, cereale, petrol și cherestea, ce se derulau în târgurile, oborul și portul tomitan. Unii dintre ei cumpărau terenuri în oraș, ridicau imobile luxoase și deschideau prăvălii, restaurante, hoteluri și fabrici. Puzderie de "comersanți", precupeți și cumpărători frecventau oborul de cereale, depozitul de armăsari, târgul de vite și cel al "chiristigiilor" (negustori de cherestea), piețele "Grivița 1" (situată în fața bisericii "Adormirea Maicii Domnului" și în care se afla noul abator comunal) și "Grivița 2" (actuala piață "Grivița"), piețele "Carol I", "Ștefan Mihăileanu", "Călărașilor", halele de carne și pește, cele două mori, fabrica de bere "Gruber", fabricile de săpun și "de textilă", de la Spirul Macri.

Vara, orașul primea oaspeți din întreaga țară. Era vizitat de "sezoniștii" dornici să se bucure de soare, de apa mării, de aerul și briza marină, de priveliștea nemărginirii albastre, dar și de împătimiții curselor de cai, organizate pe hipodromul orașului. 

Pentru atât amar de lume era musai să existe suficiente locuri de cazare. Așa că afacerile hoteliere au devenit înfloritoare și au dat strălucire peninsulei. Faptul că, la acea vreme, Constanța avea un hotel cu 400 de camere - este vorba de "Palace" - arată că cererea de locuri de cazare era foarte mare. Multe dintre unitățile hoteliere erau elegante și aveau dotări extraordinare pentru acele vremuri. Unele, precum amintitul hotel, de pe strada Remus Opreanu, aveau "ascensor, baie, lumină electrică și vedere la mare", după cum scriau reclamele. Alături de "Palace", în "orașul vechiu" își ofereau serviciile: "Grand Hotel", "Bristol", "Regal", "High Life", "Regnier", "Bulevard", "Regina" (ulterior, "D’Anglitere", azi "Intim") și "Carol I".

În zona peninsulară își aveau sediile numeroase instituții de care depindea mersul economiei și al vieții de zi cu zi: Administrația Financiară, Palatul de Justiție, Prefectura, Poșta, Pretoria Poliției, Camera de Comerț și Bursa. Industria tiparului era reprezentată de tipografiile "Albania" și "Constanța", ambele pe strada Traian, iar presa, de ziarul "Dobrogea Jună", a cărui redacție era pe strada D.A.Sturza, vizavi de Moschee.

★ ★ ★

După un sfert de secol de degradare, peninsula dă semne de trezire la viață. Infrastructura rutieră și de utilități este în plin proces de modernizare, prin eforturile municipalității, iar câțiva proprietari au refăcut clădirile, redân-du-le strălucirea de altădată. N-au întârziat să apară afacerile. Printre ruine s-au deschis câteva restaurante, baruri și cafenele.