Comerțul pune cruce creditului furnizor
Blocajul economico-financiar era subiectul la ordinea zilei în urmă cu cinci-șase ani. Cel mai tare dintre toți țipa Ministerul Finanțelor Publice. El era primul creditor al economiei și înregistra cele mai multe țepe. Sub presiunea organismelor financiare internaționale și a Uniunii Europene, guvernanții de la București au făcut ordine în ograda statului. Mai întâi au desființat secretul fiscal, făcând publice datoriile la bugetele statului. Apoi, au eliminat creditul fiscal - declanșând o campanie de execu-tare fără milă a debitorilor.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Blocajul economico-financiar era subiectul la ordinea zilei în urmă cu cinci-șase ani. Cel mai tare dintre toți țipa Ministerul Finanțelor Publice. El era primul creditor al economiei și înregistra cele mai multe țepe. Sub presiunea organismelor financiare internaționale și a Uniunii Europene, guvernanții de la București au făcut ordine în ograda statului. Mai întâi au desființat secretul fiscal, făcând publice datoriile la bugetele statului. Apoi, au eliminat creditul fiscal - declanșând o campanie de execu-tare fără milă a debitorilor.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Blocajul economico-financiar era subiectul la ordinea zilei în urmă cu cinci-șase ani. Cel mai tare dintre toți țipa Ministerul Finanțelor Publice. El era primul creditor al economiei și înregistra cele mai multe țepe. Sub presiunea organismelor financiare internaționale și a Uniunii Europene, guvernanții de la București au făcut ordine în ograda statului. Mai întâi au desființat secretul fiscal, făcând publice datoriile la bugetele statului. Apoi, au eliminat creditul fiscal - declanșând o campanie de execu-tare fără milă a debitorilor.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Blocajul economico-financiar era subiectul la ordinea zilei în urmă cu cinci-șase ani. Cel mai tare dintre toți țipa Ministerul Finanțelor Publice. El era primul creditor al economiei și înregistra cele mai multe țepe. Sub presiunea organismelor financiare internaționale și a Uniunii Europene, guvernanții de la București au făcut ordine în ograda statului. Mai întâi au desființat secretul fiscal, făcând publice datoriile la bugetele statului. Apoi, au eliminat creditul fiscal - declanșând o campanie de execu-tare fără milă a debitorilor.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Blocajul economico-financiar era subiectul la ordinea zilei în urmă cu cinci-șase ani. Cel mai tare dintre toți țipa Ministerul Finanțelor Publice. El era primul creditor al economiei și înregistra cele mai multe țepe. Sub presiunea organismelor financiare internaționale și a Uniunii Europene, guvernanții de la București au făcut ordine în ograda statului. Mai întâi au desființat secretul fiscal, făcând publice datoriile la bugetele statului. Apoi, au eliminat creditul fiscal - declanșând o campanie de execu-tare fără milă a debitorilor.
Nu se poate afirma că economia s-a disciplinat prea mult în urma acestor măsuri. Dar este cert faptul că blocajul s-a transferat din sectorul fiscal în cel comercial și că, vre-melnic, a crescut creditul furnizor. Cele mai expuse sunt marile com-panii de comerț, marii angrosiști. Fiecare dintre ele lucrează cu sute și mii de clienți din rândul firmelor mai mari sau mai mici și încearcă să își lărgească tot mai mult seg-mentul de piață. În goana după clientelă, sunt nevoite, de multe ori, să lase garda jos, să riște. Și tocmai atunci, se întâmplă să primească lovitura sub centură.
O decizie dureroasă,
dar sănătoasă
"Nu mai dăm marfă pe datorie!" Cu acest anunț, societatea "Euro Vial Lighting" și-a început campania de reducere a creanțelor, în septembrie 2006. L-a repetat luni de zile la rând și, de la 1 februarie 2007, l-a pus în practică. "Rezultatul imediat al des-ființării creditului furnizor a fost că ne-au scăzut vânzările cu 20%" - afir-mă Virgil Lixandru, managerul general al companiei. În schimb, mă-surile drastice au dus la disciplinarea clientelei companiei sale și la reducerea riscului financiar. După cum puteți constata cu ușurință, decizia firmei "Euro Vial Lighting" se aseamănă cu cea a guvernanților, care au desființat creditul fiscal. "Îmi pare rău că nu am luat această măsură mai devreme - își exprimă regretul Virgil Lixandru. Ajunsesem banca multor prestatori de servicii, care aveau nevoie de materiale și pe care îi creditam între șase luni și un an. Mulți dintre clienți refuzau să se ducă la bănci și să ia credite."
Afaceri pe banii altora
"Riscul comercial rămâne mare. În prezent se ridică la circa 1% din vânzări" - afirmă Gheorghe Ciurea, directorul general al SC "Comat" SA. Pentru compania sa, pericolul blo-cajului financiar vine din două di-recții. În primul rând, dinspre sectorul de stat. Companiile care execută servicii pentru stat și se aprovi-zionează de la "Comat", invocă întârzierea plăților de către ministere. Din această cauză, termenele de plată negociate, de 30 - 45 de zile, sunt depășite.
În parte, motivul este real. Dar există și firme private care se folo-sesc de acest pretext pentru a în-târzia plățile. Sunt, de asemenea, societăți bugetare care nu își achită facturile la timp. Deși, contractele încheiate în urma licitațiilor prevăd efectuarea plății la 60 de zile, banii sunt încasați după un interval de 90 de zile. Coeficientul de risc cel mai mare îl prezintă sectorul privat. Pe lângă partea sănătoasă, disciplinată - spune Ciurea -, acesta cuprinde și un segment putred, format din două categorii: cei ce fac afaceri pe banii altora, folosindu-i drept creditori, și țeparii. Interesant este faptul că, după aderarea la Uniunea Euro-peană, cei din urmă și-au adaptat metodele de înșelăciune, invocând o viitoare finanțare comunitară.
Prin noi înșine sau cu justiția?
Întrebarea pe care și-o pun mulți oameni de afaceri este: cum poate fi disciplinată piața? O soluție este cea aleasă de firma "Euro Vial Lighting": eliminarea vânzărilor pe datorie. Alta este recurgerea la setul de măsuri aplicat de "Comat", care se aseamănă în mare măsură cu cele aplicate de bănci, la acordarea cre-ditelor: vânzarea pe bază de con-tracte și note de comandă, întoc-mirea dosarului clientului, pentru a constata dacă e serios și solvabil lui, solicitarea garanțiilor. Desigur, dacă doar o sută sau o mie de firme acționează în acest fel, nu este de ajuns pentru a face ordine pe piață. Dar este un început. Datornicii de profesie și țeparii nu vor avea încotro și vor migra spre acei creditori care acceptă să se lase fraieriți. Dar până la urmă și aceștia vor fi nevoiți să ia măsuri dure, dacă nu vor să dea faliment. Și astfel, marja de acțiune a exponenților economiei putrede se reduce pe zi ce trece.
Unii mai cred că justiția ar putea face ordine în piață, în locul agenților economici. Cei mai mulți oameni de afaceri s-au lămurit că lucrurile nu stau așa. Procesele durează mai mult de un an de zile, iar legea insolvabilității favorizează statul și băncile, în calitate de creditori privilegiați. De ce mai multe ori, la capătul unui proces lung și costisitor se constată că firma debitoare nu mai are capital social și patrimoniu, iar patronul și-a înstrăinat, de multă vreme, bunurile personale.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!