Câți români plătesc taxe și impozite de bunăvoie?

După șapte ani, în raportul său de activitate pe primul semestru din 2021, ANAF preciza că gradul de conformare voluntară la plata obligațiilor fiscale declarate a ajuns la 85,5%, iar cel de conformare voluntară la declararea obligațiilor fiscale a urcat la 94,3%.

Eu am mari îndoieli că lucrurile stau chiar așa, că acești indicatori reflectă corect situația din teren, câtă vreme ANAF nu ne spune care este numărul contribuabililor care ar fi trebuit să își declare contribuțiile.

Raportări infirmate

Dacă lucrurile ar sta și în realitate cum sunt prezentate în raportările ANAF, România n-ar mai avea probleme cu evaziunea fiscală. Or, realitatea este cu totul alta.

Eurostat (oficiul de statistică al Uniunii Europene), contrazice indirect datele triumfaliste ale ANAF, arătând că, în anul 2019, România a colectat la bugetul de stat venituri în valoare de numai 26,8% din PIB, față de o medie europeană de peste 40% din PIB.

Datele prezentate de Mihai Daraban - președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, în cadrul conferinței „Cele mai bune practici anticorupție din SUA – educație și prevenire”, contrazic, la rândul lor, raportările ANAF. „La nivelul lunii noiembrie 2021, din totalul de 1.102.777 companii active, au depus bilanțul doar 768.367 de societăți comerciale active. Vorbim, astfel, de peste 334 de mii de societăți care nu depun bilanțul anual și care, în acest fel, eludează controalele ANAF. Nu există sancțiuni semnificative pentru nedepunerea bilanțului anual”, a declarat președintele Mihai Daraban.

Contradicțiile semnalate mai sus demonstrează că datele prezentate în raportările ANAF sunt foarte departe de realitatea din teren, că indicatorii de conformare voluntară așa cum sunt concepuți și calculați sunt total inadecvați.

Fără fundament științific

De altfel, stimați cititori, ideea că ar exista un comportament de conformare voluntară la plata impozitelor și taxelor nu are niciun fundament științific. A acționa voluntar însemnă a acționa de bună voie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient.

Sunt gata să bag mâna în foc că nu a existat, nu există și nu va exista pe planeta noastră vreun individ care să plătească, din proprie voință, dări către stat. Dacă n-ar exista legea fiscală, mecanismele de control și sancțiunile, vistieria statului ar fi goală.

Dintotdeauna, oamenii și-au achitat obligațiile fiscale de frica pedepselor.

Nimeni nu a cerut să fie declarat contribuabil. Acest statut care în țări precum România presupune foarte multe obligații, și prea puține drepturi, este impus prin forță, nicidecum asumat. De aceea, contribuabilul poate fi definit ca fiind persoana fizică sau juridică care achită taxe și impozite sub amenințarea sancțiunii.

În concluzie, indicatorul la care face referire ANAF este mai curând o măsură a fricii de pedepsele fiscale.

Faptul că 83,68% dintre obligațiile declarate au fost achitate nu înseamnă mare lucru. Acest indice nu ne spune câți contribuabili s-au sustras de la obligația declarării obligațiilor și nici dacă sumele declarate sunt corect calculate.

Există alți indicatori relevanți privind starea unui sistem fiscal. Numărul contribuabililor care își declară obligațiile fiscale și sumele declarate sunt cei mai relevanți.

Cu cât aceștia au valori mai mari, cu atât sistemul fiscal este mai suportabil pentru un număr mai mare de contribuabili. Înseamnă că nivelul taxelor și impozitelor este suficient de mic pentru a-i determina pe cât mai mulți contribuabili să prefere să le achite, decât să fie sancționați. În schimb, scăderea numărului celor ce își declară dările, precum și a sumelor declarate arată că fiscalitatea este atât de împovărătoare, încât reușește să atenueze frica de sancțiune. Dimpotrivă, contribuabilii sunt stimulați să caute metode de evaziune.