Casele de marcat conectate la serverul Fiscului sunt obligatorii de la 1 mai 2018

Războiul caselor de marcat (forma contemporană a luptei Fiscului împotriva micii evaziuni fiscale) a început în anul 1999, odată cu adoptarea OUG nr. 28. Actul normativ a introdus obligativitatea utilizării caselor de marcat electronice fiscale de către comercianții cu venituri totale de peste 100 milioane lei vechi (10.000 de lei noi). 

Măsura a întâmpinat o puternică rezistență. La începutul lunii martie 2001, nici 50% dintre comercianți nu se dotaseră cu respectivele aparate. Pentru a impune respectarea legii, Fiscul a împărțit amenzi în dreapta și-n stânga, a confiscat sumele neînregistrate în casele de marcat electronice și a suspendat activitatea unui număr mare de firme care nu se dotaseră cu astfel de aparate.

În anul 2002, războiul caselor de marcat a intrat într-o nouă fază. Prin adoptarea Legii nr. 64, obligativitatea utilizării caselor de marcat electronice fiscale a fost extinsă la toți agentii economici care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii direct către populație, înclusiv în activitatea de taximetrie. 

Rezistența evazioniștilor a continuat. Nici legea, nici controalele nu au împiedicat un mare număr de case de marcat electronice să devină obiecte de decor. Toate acestea au fost posibile pentru că Garda Financiară - structură de bază a Finanțelor Publice - era grav afectată de virusul corupției și pactizase cu evazioniștii.

Prima victimă în războiul caselor de marcat a fost chiar Garda Financiară. Nimeni n-a plâns-o când, în 2013, a fost desființată. În locul ei a fost înființată Direcția Generală Antifraudă Fiscală, instituție a cărei formă de organizare reprezintă o piedică în calea corupției. 

Dar în ciuda victoriilor obținute de inspectorii antifraudă pe câmpul de luptă, mica evaziune fiscală a continuat să se manifeste cu putere. 

Drept urmare, Fiscul a apelat la cumpărători, pentru a-și face din ei aliați în războiul caselor de marcat. Astfel că, pe 13 aprilie 2015, a lansat Loteria bonurilor fiscale, sperând că, de dragul premiilor, populația îi va obliga pe comercianți să fiscalizeze veniturile. În cei doi ani și jumătate câți au trecut de la prima extragere, Loteria bonurilor fiscale și-a demonstrat ineficiența. Nu a reușit să schimbe comportamentul cumpărătorilor și să diminueze cât de cât mica evaziune fiscală.

Experința ultimilor 18 ani arată că "armele" la care a recurs Fiscul în războiul caselor de marcat nu sunt eficiente. Rănesc, dar nu distrug. După fiecare înfrângere suferită, evaziunea fiscală se reface. Și atunci, ce-i de făcut?

Soluția o reprezintă tehnicile informaționale și de comunicații moderne. Cu excepția României, toate statele europene au adoptat sistemul caselor de marcat cu jurnal electronic conectate prin satelit la instituțiile fiscale. Acesta permite urmărirea în timp real, de la distanță, a activității agenților economici și prelucrarea rapidă a datelor. Inspectorii fiscali se deplasează la sediul firmelor doar când constată o diminuare suspectă a încasărilor înregistrate de casele de marcat. 

Noul sistem și-a demonstrat eficiența în practică. Bulgaria, spre exemplu, în care evaziunea fiscală era comparabilă cu cea din România, a obținut venituri suplimentare de circa 2 miliarde de euro după primul an de aplicare. 

Autoritățile române s-au decis târziu să înceapă trecerea la noul sistem. În anul 2016, s-a stabilit chiar și un calendar. Obligativitatea utilizării noilor tipuri de aparate de marcat fiscale a fost etapizată astfel: de la 1 aprilie 2017, pentru operatorii economici mari, de la 1 iulie 2017, pentru cei mijlocii, și de la 1 noiembrie 2017, pentru cei mici.

Dintr-o mulțime de motive birocratice, dar mai ales pentru că sistemul informatic al Fiscului, la care urmează să fie conectate prin radio casele de marcat din întreaga țară, este deja supraîncărcat și în pragul blocajului total, calendarul nu a fost respectat. 

Acum, când deficitul bugetar pe primul semestru al anului 2017 a sărit la 6,3 miliarde de lei și amenință să crească continuu, Ministerul Finanțelor Publice este speriat. Acesta este motivul pentru care s-a decis să pună, cu orice preț, ideea în practică, stabilind chiar și un nou calendar. Printr-un proiect de ordonanță de guvern se stabilesc următoarele: 

- începând cu data de 1 februarie 2018, se autorizează numai distribuitori pentru aparatele de marcat electronice fiscale echipate cu jurnal electronic;

- începând cu data de 1 mai 2018, se interzice comercializarea aparatelor de marcat electronice fiscale cu rolă jurnal (de generație veche);

- începând cu data de 1 mai 2018, agenții economici vor utiliza numai case de marcat cu jurnal electronic.

Punerea în practică a noului sistem depinde mai puțin de agenții economici. Ei, vrând-nevrând, vor achiziționa noile tipuri de case de marcat. Problema este dacă Fiscul va fi pregătit să înregistreze și să avizeze sutele de mii sau milioanele de case de marcat în timp util, pentru a nu se bloca activitatea agenților economici, dacă sistemul său informatic va fi extins și dotat cu programele necesare preluării și prelucrării informațiilor transmise de casele de marcat și dacă structurile de analiză și control vor avea computere care să permită accesul la respectivele informații.