Bătrânii lupi de mare s-au întâlnit după 40 de ani

8242
Bătrânii lupi de mare s-au întâlnit după 40 de ani - batraniilupidemare-1529239604.jpg

Articole de la același autor

Bucuria revederii și nostalgia tinereții trecute au dominat întâlnirea promoției 1978, secția civilă, a Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân", din Constanța, actuala Academie Navală "Mircea cel Bătrân".


Peste o sută de bătrâni lupi de mare s-au revăzut, sâmbătă, 16 iunie 2018, și au depănat amintiri în aula prestigioasei instituții de învățământ, după 40 de ani de la absolvire. 


"De-a lungul timpului ne-am mai întâlnit cu astfel de prilejuri, dar este pentru prima oară când ne-am reunit toată secția civilă, respectiv absolvenții facultăților de navigație și electromecanică, pregătiți pentru marina comercială și flota de pescuit oceanic", a declarat, pentru cotidianul "Cuget Liber", comandantul de cursă lungă Jorj Unciuleanu, conducătorul grupului de inițiativă care a organizat evenimentul.


Dintre profesorii promoției 1978, au fost prezenți, la festivitate, viceamiralul Petre Zamfir, care era șeful catedrei de marinărie în acele timpuri, și doi foști îndrumători, comandorul Gheorghe Chivu (85 de ani) și contraamiralul Drăguț Spiță (70 de ani).


"Viceamiralul Petre Zamfir este profesorul de la care generații de studenți de la secția militară și cea civilă au avut multe de învățat. Este mai mult decât un marinar exemplar, e o legendă vie a marinei române, un erou - povestește Unciuleanu. În noiembrie 1965, în calitate de comandant, a salvat nava școală "Mircea", care a fost surprinsă de o furtună teribilă în Golful Biscaya. Bricul era dus la remorcă, urmând să ajungă în șantierul-mamă Blohm&Voss Hamburg, pentru reparații. Comandantul a refuzat să abandoneze nava, rămânând cu echipajul la bord până la sosirea unui remorcher militar.


Petre Zamfir este singurul supraviețuitor dintre submariniștii care au luptat în Al Doilea Război Mondial. A făcut parte din echipajul submarinului «Delfinul», care a reușit să intre în portul Sevastopol, când plasa antisubmarin era retrasă, și a torpilat foarte multe nave sovietice. Apoi, a așteptat o perioadă și, când plasa a fost din nou retrasă, submarinul a ieșit din port și a venit la Constanța. Autoritățile militare anunțaseră dispariția navei, iar când Petre Zamfir a sosit acasă, pe strada pe care locuia era mare adunare: i se făcea slujba de pomenire, de 40 de zile". 


Foștii studenți ai viceamiralului Petre Zamfir, din promoția 1978, au vârsta minimă de 63 de ani. Toți au navigat, ajungând comandanți de nave și șefi mecanici. 


Cei 471 de absolvenți ai secției civile, din această promoție, au fost repartizați în flota maritimă comercială și la flota de pescuit oceanic, care chiar atunci se restructuraseră, despărțindu-se flota de activitatea portuară. Prin Decretul nr. 293 din 5 august 1978 sectorul navigației a fost reorganizat, înființându-se Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime Navrom Constanța, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea era subordonată Ministerului Agriculturii.


Erau anii derulării "programului naval", perioadă de avânt a construcției de nave în șantierele românești, pentru dotarea flotei naționale.


"Promoția noastră a crescut odată cu flota. Am prins perioada când aceasta avea cele mai multe nave, când a început să decadă, când, rând pe rând, companiile Romline, Navrom și, în final, Petromin au fost falimentate. Noi, marinarii, am fost nevoiți să ne adaptăm noilor condiții. Unii au plecat în flotele străine, alții au prins posturi la uscat. Eu am fost căpitan șef al portului Constanța, iar mai apoi director general adjunct al Administrației Porturilor Maritime. Și alți colegi au prins posturi bune, în instituții importante din port: directori la Autoritatea Navală Română, căpitani șefi de port. Printre ei sunt și piloți celebri, care lucrează la companiile de pilotaj. 


Din promoția noastră foarte puțini s-au pensionat. Majoritatea colegilor sunt comandanți și șefi mecanici activi, pe nave de diverse dimensiuni și cu felurite pavilioane. Unii comandă nave de peste 450.000 de tdw. 


Din păcate, circa o treime din colegii noștri au decedat. Cei mai mulți au murit în accidente navale (accidente la bord, scufundări de nave) sau din cauza unor boli profesionale. Unul din colegi și bun prieten, Ștefan Fodor, a murit într-un naufragiu. Se afla pe nava «Fălticeni», care s-a scufundat în Marea Egee. O navă rusească a venit în ajutorul echipajului românesc și a lansat o plasă pentru ca supraviețuitorii să se cațăre pe ea. Ștefan Fodor a rămas în apă, ajutându-și colegii să urce pe plasă. La final, epuizat de efort, a dispărut în adâncuri. A murit eroic, salvându-și colegii. Sunt povești dramatice, triste, dar ele fac parte din meseria de marinar", spune Unciuleanu.


Bătrânii lupi de mare au transmis urmașilor dragostea și pasiunea de a naviga. Mulți dintre comandanții și șefii mecanici trecuți de 63 de ani au copii care, la rândul lor, sunt ofițeri, comandanți și șefi mecanici. Iar nepoții le calcă pe urme, visând să devină marinari când vor fi mari. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3586 secunde