Bătrânii lupi de mare au sărbătorit jumătate de secol de la absolvirea Școlii de Marină „Mircea cel Bătrân"

Luni, 06 Septembrie 2021, 00:00
8563
Sâmbătă, 4 august 2021, am fost martorul unui moment emoționant: întâlnirea de 50 de ani a absolvenților promoției 1967 – 1971, din cadrul secției comerciale a Școlii de Ofițeri Activi de Marină „Mircea cel Bătrân", actuala Academie Navală.

În 1971, când de pe băncile școlii au pornit cu sete de viață și dor de aventură să înfrunte depărtările și pericolele pe mările și oceanele lumii, erau 115. Cei mai mulți dintre ei au urcat toate treptele ierarhiei marinărești ajungând comandanți și șefi mecanici. Prea puțini s-au debarcat definitiv după câteva voiaje, pentru a face carieră în servicii conexe navigației.



Martori ai măririi și dispariției flotei naționale

Promoția 1971 a prins toate etapele creșterii și dispariției flotei naționale. Chiar în anul absolvirii, statul comunist demarase faimosul „program naval”, prin care se urmărea dublarea capacității de transport a flotei maritime, prin construcția în țară a navelor de mare capacitate.

În decurs de circa 15 ani, șantierele navale românești, în frunte cu cel din Constanța, au reușit performanța de a tripla parcul naval. La 1 ianuarie 1989, pavilionul românesc ocupa locul 26 între flotele lumii, cu un tonaj brut total de 3.561.000 t. Cele 301 nave maritime ale țării aveau o capacitate de transport de 6.185.000 tdw.



Mulți dintre absolvenții promoției 1971 au fost îmbarcați pe mineralierele de 55.000 - 172.000 tdw, pe petrolierele de 85.000 - 150.000 tdw și ferry-boat-urile de 12.000 tdw construite în perioada 1975 - 1992, iar o parte dintre ei au activat în flota de pescuit oceanic.

Odată cu trecerea companiilor de navigație din subordinea Ministerului Transporturilor în cea a Fondului Proprietății de Stat, a început criza flotei comerciale. Atunci, a început să se schimbe și viața promoției 1971. Unii dintre navigatori s-au angajat în flotele străine, alții au emigrat în alte țări, unii și-au căutat locuri de muncă la uscat, alții s-au apucat de afaceri.

Atenție, se strigă catalogul!

Lupii de mare prezenți la aniversarea din aula Academiei Navale sunt septuagenari. Deși timpul le-a albit părul, sunt plini de vigoare, iar spiritul le este tânăr. Pe chipuri li se citește bucuria revederii. Uite-i cu câtă căldură își strâng mâinile și se îmbrățișează!



Misiunea de a striga catalogul i-a revenit comandantului de cursă lungă Aurel Ionescu, fost director general al IEFM Navrom, apoi al CNM Navrom, iar în final asociat în cadrul unei firme de brokeraj maritim și de soluționare a litigiilor navale.

Din cei 115 absolvenți au răspuns „Prezent!” doar 36. Mulți dintre cei absenți au trecut în Eternitate. Alții n-au putut veni pentru că sunt bolnavi și nu se pot deplasa. Câțiva nu se mai află în țară, fiind stabiliți în SUA, Canada, Australia ori Suedia, iar despre alții nu se mai știe nimic.

Amintiri, amintiri

Printre cei prezenți în aulă se află:

- clc. Călin Marinescu (fost director general al CNM Petromin și fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor);

- clc. Simion Constantin, fost comandant coordonator în flota de pescuit oceanic a României, care cuprindea 62 de nave, din care 48 de pescadoare, 12 nave „Polar” (pentru transportul peștelui) și 2 nave tanc;

- Mihai Orozan, fost șef mecanic pe nava „Inău” și coordonator tehnic zonal în flota de pescuit oceanic;

- clc. Dumitru Pâslaru, fost comandant pe nava de 4.800 tdw „Sascut”, din flota companiei Navrom;

-clc. Nicolae Maria, fost comandant pe nava de 4.800 tdw „Soveja”, din flota companiei Navrom;

- clc. Marian Doboga, fost comandant pe nava de 15.000 tdw „Mărăști”, din flota companiei Romline;

- clc. Tudor Nicolae, fost comandant pe nava de 150.000 tdw „Oltenia”, construită la Șantierul Naval Constanța, în 1987, pentru compania Navrom;

- clc. Radu Pătrașcu, șeful promoției, care după ce a navigat o vreme, a activat în cadrul Registrului Naval Român, de unde a ieșit la pensie;

- clc. Alius Marinescu, care a navigat pe cargouri și nave de mare tonaj, de 55.000 - 65.000 tdw, din flota română. În 1979, când a preluat comanda navei „Rupea”, care tocmai venise din voiaj, l-a avut secund, timp de zece zile, pe Traian Băsescu, iar ulterior, pe Mircea Băsescu. A fost comandant instructor la Navrom și lector la Ceronav. A mai navigat până acum șase ani pe diferite nave străine, ultima fiind de 336.000 tdw.

Din promoția 1971 a făcut parte și Radu Stroe (absent la întâlnire), care după patru ani de navigație a schimbat cariera de marinar cu cea administrativă și politică. Vânturile și valurile politicii l-au purtat până în funcția de ministru de interne în Guvernul Ponta, de unde a „naufragiat” în ianuarie 2014.




După citirea catalogului, a fost ținut un minut de reculegere în memoria colegilor și profesorilor decedați. Apoi, a venit momentul depănării amintirilor. Cei ce au luat cuvântul au rememorat, cu mult haz, întâmplările din timpul studiilor: „evadările” peste gardul unității, pedepsele primite de cei ce se abăteau de la rigorile disciplinei militare și zilele de arest executate, amintiri despre „penitenciarul” de la Mangalia, despre comandanții din școală și ticurile lor.



Ce face statul român?


L-am tras de o parte pe clc. Alius Marinescu și i-am cerut să-mi vorbească despre anii din timpul studiilor: „Școala de marină pe care am făcut-o avea un regim dur. Ieșeai în oraș doar dacă aveai note bune. Dacă nu, rămâneai în unitate. În acest regim școlar erai obligat să înveți. Și astăzi, toți băieții din liceele militare sunt de nota zece. La diferite concursuri și olimpiade sunt pe primul loc. M-a impresionat faptul că toți absolvenții liceelor militare au luat bacalaureatul cu note de la nouă în sus. Într-adevăr, regimul militar e frustrant, dar te determină să înveți. În concluzie, armata ne-a făcut oameni. Dacă ar fi să-mi reiau viața, tot marinar m-aș face. Într-adevăr, viața de marinar a fost grea. Flota crescuse vertiginos, iar portul rămăsese în urmă. Timpul de așteptare pentru a intra în dana de operare era de 20 – 30 de zile. Imaginați-vă 20 și ceva de oameni stând la bordul unei nave, de unde își vedeau casa, fără a putea coborî pe uscat! Era extraordinar de greu.”



Îl întreb: „Crezi că vom mai avea vreodată o flotă maritimă comercială?”

După o clipă de tăcere îmi răspunde: „Mă întreb, de ce nu face statul român măcar trei – patru nave, simbolic? În registrul Lloyd din 1870 și în cel din 1910, figurează nave românești, aparținând unor armatori români. Mă doare sufletul că astăzi nu mai avem nicio navă maritimă comercială pe care să fluture pavilionul României. Sunt țări care nu au ieșire la mare, precum Ungaria și Moldova, care au flotă.”



Pagina a fost generata in 0.2651 secunde