Băncile sunt disperate să vândă credite… scumpe!

Băncile comerciale țin cu tot dinadinsul să le fim clienți. Din cutia poștală, ne pândesc ofertele brokerilor și consultanților fiscali. Ne îmbie cu împrumuturi "avantajoase". Sunt gata să ne dea 50.000 de lei pe loc, fără comisioane, fără garanții, doar cu buletinul și adeverința de salariat sau decizia de pensionare. 

Deschizi calculatorul și din căsuța de e-mail se revarsă alte oferte. Una dintre ele e dulce ca miere și îmbietoare ca un cântec de sirenă: "Te gândești să mai schimbi câte ceva prin casă sau plănuiești o excursie împreună cu întreaga familie? Sau poate ai o pasiune pe care vrei sa o transformi într-o afacere. Oricare ar fi nevoia ta, noi îți suntem alături cu un împrumut rapid, simplu și avantajos. Poți primi împrumutul acasă, în 24 de ore."

Te smulgi din visare și deschizi televizorul. E pauza de publicitate. Se face reclamă la credite "avantajoase, rapide". Schimbi vreo zece canale și peste tot dai de bancheri care n-au ce face cu banii și vor să ți-i împrumute.

Te întrebi dacă nu cumva visezi, dacă nu cumva ai intrat într-o buclă a timpului și te-ai întors în "epoca de aur a creditelor cu buletinul", din anii 2006 - 2008. Calendarul arată că suntem la sfârșitul lunii februarie 2016. 

Nu e vorba de o buclă temporală, ci doar de o schimbare de comportament a băncilor. Speriate de criza economică și împovărate de creditele neperformante, băncile din România au înghețat creditarea în anii 2009 - 2013. În acea perioadă, 8 din 10 cereri de creditare erau respinse de bănci, care înăspriseră standardele de creditare, transformându-le în bariere de netrecut. Comportamentul lor față de economia reală era favorizat de faptul că statul se împrumuta în draci, cu dobânzi mari, asigurându-le profituri ridicate și sigure.

Începând din 2014, pe fondul relaxării politicii BNR, al creșterii economice și al reducerii nevoii de creditare a statului, băncile au redescoperit economia reală și populația. Creditul de consum și creditul imobiliar (în primul rând cel garantat prin programul "Prima Casă") au înregistrat cele mai mari salturi în ultimii doi ani. Populația a ajuns să se împrumute mai mult decât agenții economici. În ianuarie 2016, ponderea creditelor acordate populației în totalul împrumuturilor a urcat la 49,22%, față de 48,66% cât reprezintă creditarea economiei.

Din 2009 și până în prezent, a crescut volumul total al creditării, iar structura ei s-a modificat în favoarea împrumuturilor în moneda națională. Creditele în lei, acordate populației și mediului de afaceri, au avut următoarea evoluție: 

- în mai 2009 - 82,011 miliarde lei;

- în mai 2011 - 78,388 miliarde lei;

- în mai 2012 - 80,812 miliarde lei;

- în mai 2013 - 84,004 miliarde lei; 

- în mai 2014 - 89,861 miliarde lei;

- în mai 2015 - 98,629 miliarde lei;

- în ianuarie 2016 - 110,101 miliarde lei.

În schimb, creditul în valută este în declin (datele sunt exprimate în echivalent lei): 

- în mai 2009 - 118,005 miliarde lei;

- în mai 2011 - 129,281 miliarde lei;

- în mai 2012 - 146,287 miliarde lei;

- în mai 2013 - 137,654 miliarde lei;

- în mai 2014 - 127,084 miliarde lei;

- în mai 2015 - 116,598 miliarde lei;

- în ianuarie 2016 – 108,792 miliarde lei.

Să părăsim teritoriul statisticilor și să revenim la ofertele "atractive" ale băncilor. Te întrebi: cum de-au renunțat bancherii la mulțimea comisioanelor pe care le percepeau și la garanțiile de până la 150% din valoarea creditului? Doar n-au căzut în patima filantropiei și a încrederii nețărmurite față de clienți.

Misterul se dezleagă odată ce începi să analizezi mai atent ofertele și să calculezi dobânzile finale ale împrumuturilor. Iată oferta uneia dintre cele mai mari bănci: dacă solicitați un credit de 50.000 de lei, pentru nevoi personale, pentru 54 de săptămâni, conform graficului de rambursări trebuie să achiți 60.991,31 lei în total. Banca precizează că dobânda anuală este de 9%, dar dobânda finală pe care o veți achita este de 21,98%. În acest caz avem de-a face cu un credit scump.

Să analizăm și oferta unui consultant financiar. Pentru același credit de 50.000 de lei, acordat pe cinci ani, clientul trebuie să achite o rată fixă lunară de 1.041 de lei, ceea ce înseamnă că trebuie returnată o sumă cu 24,92% mai mare. Prea scump! 

Dar să vedem oferta unei companii britanice specializate în creditarea la domiciliu. Pentru un credit de 1.000 de lei, pe 44 de săptămâni, finanțatorul solicită plata unei rate fixe, săptămânale, de 32 de lei. Din calcul reiese o dobândă finală de 40,8%. Mult prea scump!

Analiza ofertelor arată că interesul și disperarea băncilor nu sunt să vândă cu orice preț, cât mai ales să vândă scump.