Când se va încheia criza din shipping-ul internațional?m Doar Dumnezeu știe. Noi, muritorii, putem spune doar că a început în 2009. De atunci și până acum au fost numai furtuni. S-a prăbușit prețul petrolului, trâgând după el cotațiile celorlate materii prime, s-au declanșat sumedenie de conflicte militare regionale și războaie civile care au dus la căderea multor piețe, au loc turbulențe financiare în China ce au dus la reducea ritmului de creștere economică al acestei mari puteri, moneda euro a fost puțin bolnavă, Uniunea Europeană a suferit hemoragia numită Brexit și a făcut atac de panică văzând creșterea extremei drepte…
Comerțului internațional, foarte sensibil la aceste vibrații, i-a scăzut atât de mult pulsul, încât shipping-ul și, mai ales, industria navală au început să aibă palpitații. Știți doar ce necazuri au Coreea de Sud și China, care au fost nevoite să închidă numeroase capacități de producție, să concedieze armate de constructori navali și să amputeze salariile.
Ei bine, industria navală românească a reușit să se adapteze la condițiile de criză prelungită și să revină, încă din 2015, la nivelul veniturilor realizate în 2008, ultimul an de creștere dinaintea recentei crize economice.
Datele de bilanț financiar publicate de Ministerul de Finanțe arată că, pe ansamblu, primele opt șantiere navale ale țării au înregistrat, în 2016, venituri de 4.005.582.819 de lei (986.791.195 de dolari), cu 9,07% mai mici decât în 2015.
Din plutonul companiilor care au raportat creșteri ale veniturilor, comparativ cu anul precedent, fac parte: Șantierul Naval Orșova (+99,46%), Severnav (+17,45%%) și Vard SA Brăila (+10,58%). Scăderi ale vaniturilor au raportat: Daewoo Mangalia Heavy Industries (-6,15%), Șantierul Naval Damen Galați (-16,01%), Șantierul Naval Constanța (-19,35%), Vard SA Tulcea (-23,16%) și Shipyard A.T.G. Giurgiu (-37,11%).
Pe timpul crizei economice, șantierele navale și-au redimensionat cheltuielile și forța de muncă, pentru a supraviețui. Unele dintre ele au renunțat la lucrul cu subcontractori și au efectuat concedieri, altele au recurs la furnizorii de forță de muncă mai ieftină decât angajații proprii. Sunt și cazuri în care o parte dintre lucrători au fost preluați de firme satelit, specializate în furnizarea de forță de muncă mai puțin costisitoare.
Dacă în 2008, cele opt șantiere navale nominalizate raportau un număr mediu de 17.695 lucrători (care include numai angajații proprii), în 2016 mai aveau doar 10.726 de angajați proprii. Față de 2008 s-au pierdut 6.969 de locuri de muncă, iar față de 2015, un număr de 1.516 locuri de muncă.
În 2016, două unități au raportat un număr mai mare de angajați decât în anul precedent: Severnav (+58 persoane) și Shipyard A.T.G. Giurgiu (+11 persoane). Alte șase unități au declarat un număr mediu de angajați mai mic: SN Orșova (-2 persoane), SNC (-3 persoane), DMHI (-196 persoane), Damen Galați (-258 persoane), Vard Brăila (-290 persoane) și Vard Tulcea (-836 persoane).
Criza prelungită și eforturile de relansare a activității au făcut ca gradul de îndatorare al industriei navale să crească din nou. La sfârșitul anului 2008, cele opt șantiere navale analizate aveau datorii (cele mai multe la bănci) în valoare de 5.163.134.735 lei. La finele lui 2016, datoria totală a ajuns la 6.993.023.148 lei, fiind cu 35,44% mai mare decât în 2008 și cu 8,32% superioară celei din 2015. Dar trebuie precizat că 76,51% din datoria totală (respectiv 5.350.084.563 lei) aparține companiei DMHI.
În 2008, toate șantierele navale aveau comenzi până peste cap, așa că multe dintre ele își permiteau să consume mai mult decât produceau, cu gândul că vor recupera pe parcurs. La finele acelui an, dintre cele opt șantiere navale, doar trei au raportat profit: SNC, SN Orșova și Shipyard A.T.G. Giurgiu. Pe ansamblu, industria navală românească avea o pierdere brută de 574.929.903 lei.
În perioada care a urmat, s-au petrecut câteva răsturnări de situație. Anul 2016 s-a încheiat cu o pierdere brută totală de 468.778.506 lei, mai mică cu 18,46%, față de 2008, dar mai mare cu 1,74%, față de 2015. Analiza de detaliu arată că trei unități au raportat rezultate financiare negative, celelalte cinci șantiere navale fiind pe profit. Situația companiei DMHI este cea mai critică. În ultimii 12 ani, ea a încheiat bilanțul financiar-contabil pe minus. În 2016, compania a raportat o pierdere brută de 483.916.110 lei (circa 119.214.651 dolari). Tot pe minus au încheiat anul Shipyard A.T.G. Giurgiu (- 3.639.746 lei) și Vard Brăila (-17.129.077 lei).
La polul opus se situează SNC, care a raportat un profit de 17.657.165 lei. Este urmat de Damen Galați (+9.324.659 lei), Vard Tulcea (+4.201.083 lei), SN Orșova (+3.564.654 lei) și Severnav (+1.158.866 lei).
Din 2008 și până în 2015, cea mai spectaculoasă evoluție a avut-o productivitatea muncii (exprimată prin raportul dintre venituri și numărul mediu de angajați), semn că cele mai multe dintre șantierele navale au învățat lecția crizei economice. Dacă în 2008, productivitatea medie în cele opt șantiere navale a fost de 238.177 lei pe persoană, în 2016 a ajuns la 373.446 lei pe persoană, creșterea fiind de 56,79%.
Cea mai mare productivitate (în principal, datorită utilizării într-o mare măsură a forței de muncă externe, care nu este luată în calcul) o are DMHI (1.034.201 lei pe persoană). Este urmată de: SN Orșova (232.573 lei/persoană), Damen Galați (215.792 lei/persoană), SNC (198.357 lei/persoană), Vard Tulcea (185.398 lei/persoană), Shipyard A.T.G. Giurgiu (175.903 lei/persoană), Vard Brăila (148.876 lei/persoană) și Severnav (129.563 lei/persoană).