Americanii vor compania Oil Terminal. Va ceda statul român "vaca de muls"?

1895
Americanii vor compania Oil Terminal. Va ceda statul român

Articole de la același autor

Operatorul Oil Terminal din portul Constanța a intrat în atenția Amerocap, o companie care face investiții de capital în sectorul energetic și în apărare, având afaceri în derulare sau în curs de angajare de peste 1 miliard de dolari. Echipele internaționale ale consorțiului activează în New York, Washington, Londra, București și Cali (Columbia), având o vastă experiență în domeniul energiei, al apărării, al investițiilor bancare, al capitalului privat și al relațiilor guvernamentale. 


Amerocap și-a exprimat interesul de a investi în compania Oil Terminal - o afacere atractivă pentru orice investitor, în care statul român deține 59,6222% din capitalul social. 


Ajunsă în cel de al 121-lea an de existență, Oil Terminal este una dintre companiile strategice ale țării noastre. Operatorul portuar prestează servicii de primire, depozitare, condiționare și livrare a țițeiului, produselor petroliere, chimice și petrochimice, precum și alte materii prime pentru import, export și tranzit. Prin terminalul petrolier se derulează peste 50% din importurile, exporturile și tranzitul de hidrocarburi și produse petrochimice lichide. 


Oil Terminal se numără printre firmele profitabile deținute de statul român. În anul 2018, a derulat un trafic de 5,607 milioane de tone de țiței, benzină, motorină și petrochimice, realizând venituri totale de 146,772 milioane de lei și un profit brut de 1,905 milioane de lei, conform datelor publicate de Ministerul de Finanțe. Din 2008, de când îi monitorizez evoluția, Oil Terminal a încheiat toți anii cu rezultate financiare pozitive. 


O ofertă tentantă 
În ședința din data de 5 august 2019, adunarea generală a acționarilor Oil Terminal va fi informată asupra interesului manifestat de consorțiul format din companiile Amerocap și Global Petrol Storage Ltd. de a investi în operatorul portuar românesc. 
Trebuie să știți, stimați cititori, că acest interes nu e de ieri, de azi, ci datează de vreo trei ani, timp în care reprezentanții consorțiului au discutat cu administratorii Oil Terminal. 
Printr-o scrisoare neangajantă, consorțiul și-a manifestat dorința de a investi capital și expertiză în modernizarea și îmbunătățirea activelor Oil Terminal. Punctele cheie ale planului de afaceri propus sunt: modernizarea bazei de active existente; crearea de noi capacități de stocare și/sau repunerea în funcțiune a celor existente; reducerea costurilor, creșterea eficienței și a calității serviciilor; sporirea siguranței în operare; soluționarea problemelor istorice de mediu; prestarea de noi servicii; creșterea sustenabilității locurilor de muncă și pregătirea personalului. 


În scrisoare se arată că, de pe urma viitoarelor investiții, vor profita portul Constanța, economia locală și națională, ca urmare a creșterii volumului de activitate. Astfel, securitatea energetică a României se va îmbunătăți, iar Constanța va deveni un centru comercial regional pentru produsele petroliere, petrochimice și chimice din zona Mării Negre și de pe coridorul Dunării. 
Consorțiul a anunțat că are capacitatea de a investi peste 100 de milioane de dolari din fondurile proprii în orice proiect și a propus trei variante de colaborare, dintre care două ar conduce la preluarea controlului asupra Oil Terminal. 


Afacerea prezintă, într-adevăr, un foarte mare interes pentru Constanța și România, dar ridică și semne de întrebare. Fără îndoială, operatorul constănțean este departe de a fi un terminal petrolier modern. Sunt necesare automatizări pentru controlul vanelor de la rezervoare și de pe conducte. Trebuie schimbate multe dintre pompe. 95% dintre ele datează din 1970 și au fost produse la Aversa, unitate care nu mai există. Abia după realizarea automatizărilor se va putea trece la un sistem informatic integrat. 
Trebuie ținut cont de faptul că fasciculele de conducte subterane, dintre Depozitul Sud și dana 69, din port, sunt îmbătrânite. Ar trebui înlocuite cu altele de suprafață, care pot fi întreținute și supravegheate. 
La toate acestea trebuie adăugate lucrările de întreținere și reparații curente, strict necesare pentru exploatarea în condiții de securitate a terminalului petrolier din portul Constanța. 


Schimbarea e necesară, dar cu ce preț? 
Statul român - în calitate de acționar - s-a arătat total dezinteresat de toate aceste probleme și, în loc să-i permită companiei să reinvestească profitul în retehnologizare și modernizări, o obligă să repartizeze minimum 90% din profit sub formă de dividende. Din această cauză, Oil Terminal se vede nevoită să ia credite scumpe pentru a putea efectua lucrările de reparații și întreținere curentă a instalațiilor. Despre retehnologizare, modernizare și dezvoltare nici nu poate fi vorba. 


Schimbarea acționarului majoritar de stat cu unul privat, potent și experimentat este, într-adevăr, condiția necesară pentru renașterea Oil Terminal. Dar cine garantează că nu cădem din lac în puț, că viitorul investitor nu va pune profitul mai presus de interesele comunității? 


Iată, în prezent, o mare problemă o reprezintă Depozitul Nord, cu o capacitate funcțională de 400.000 de metri cubi, care ocupă o suprafață de circa 80 de hectare în mijlocul Constanței și care ar trebui scos în afara orașului, pe locația din Sud. Este anormal să se manipuleze cantități uriașe de produse petroliere și chimice în mijlocul urbei. În zadar Agenția de Mediu i-a reamintit periodic companiei acest lucru, căci statul - patron n-a dat doi bani pe această cerință de mediu și nu a alocat bani de investiții. Se naște întrebarea: dacă statul român a procedat astfel, de ce ar fi mai breaz consorțiul american? 


Tot în buricul Constanței se află și Depozitul petrolier Platforma Nord II, care este dezafectat, în prezent. Acesta ocupă o suprafață de 40 hectare, pe care au fost 50 de rezervoare petroliere cu capacitatea totală de 200.000 tone. Din ele n-au mai rămas decât căminele rezervoarelor (cămășile din cărămidă sau beton), fundațiile și, ascunsă în subteran, mulțimea șerpuitoare a conductelor. Ce garanții are orașul că americanii nu se vor apuca să ridice noi rezervoare petroliere și să refacă depozitul? 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4399 secunde