Abandonat în zonă de război

Niciodată nu e târziu să devii marinar. Nicolae Epuran, din localitatea Mihail Kogălniceanu, din județul Constanța, are 50 de ani și este frigotehnist de meserie. S-a apucat de navigație în urmă cu trei ani.

În ciuda depărtării de familie, a greutăților întâmpinate și a pericolelor care pândesc la tot pasul, munca pe mare este mult mai bănoasă decât cea de pe uscat. Unde mai pui că îți poți satisface și setea de aventură, și dorința de a vizita ținuri străine, de care nu scapi nici la bătrânețe.

v v v

Prin intermediul unei companii de crewing din Constanța, Nicolae Epuran s-a îmbarcat, ca electrician, pe cargoul frigorific "Sunny Marian", sub pavilion Palau. Nava aparținea, la acea vreme, unui armator sirian și era operată de firma unui arab, înregistrată în Constanța.

Cargoul, cu lungimea de 67 metri și lățimea de 12 metri, având capacitatea de 1.423 tdw, își îndeplinise de multă vreme termenul de casare, având vârsta de 38 de ani.

Nicolae Epuran a ajuns pe data de 5 noiembrie 2015 la bordul lui "Sunny Marian", care se afla în portul Tallin, din Estonia.

"Eram singurul român în echipajul de 12 oameni, ceilalți fiind sirieni. Majoritatea erau buni profesioniști, dar mai erau și oameni de umplutură", povestește marinarul.

La plecarea pe mare, semnase un contract individual de muncă, ce avea la bază legislația unui pavilion de complezență. Acesta prevedea un salariu lunar de aproape 2.000 de dolari și nicio asigurare în caz de "Doamne ferește!" Românul îl acceptase pentru că era dornic să se îmbarce. Neavând experiență în marinărie și nefiind nici membru al Sindicatului Liber al Navigatorilor, nu știa cum trebuie să arate un contract de îmbarcare și nici că acesta trebuie să respecte cerințele minime ale Convenției internaționale privind munca și viața pe mare MLC - 2006.

Din Tallin, nava s-a îndreptat, pe data de 12 noiembrie, spre Siria, de unde a plecat, pe 17 ianuarie 2016, cu o încărcătură de citrice. A ajuns în Marea Neagră, în Rusia și a descărcat la Novorossiysk. Pe 5 februarie a ridicat ancora și a pornit spre Siria. În această perioadă, voiajul se desfășurase în bune condiții și echipajul și-a primit salariile pe lunile noiembrie 2015 - ianuarie 2016.

Cargoul a ajuns în portul Lattakia pe data de 13 februarie, o zi cu ghinion. Din acel moment, nava a rămas în ancoră, în rada interioară a portului, iar echipajul a fost, practic, abandonat.

Nu e clar ce s-a întâmplat. Se bănuiește că armatorul cargoului s-ar fi schimbat ori că au apărut încurcături comerciale. Singurul lucru cert este că marinarii nu și-au mai primit salariile, iar aprovizionarea cu alimente și cele necesare vieții la bord a început să fie tot mai "subțire".

Românul era, practic, prizonier pe nava siriană, aflată la ancoră. Pașaportul îi fusese ridicat de autorități. Fiind zonă de război, se putea întâmpla orice cu nava și echipajul.

Timpul la bord trecea extrem de greu. Marinarii trăiau cu speranța că azi - mâine, încurcăturile se vor rezolva și că nava va primi ordinul să acosteze, să încarce marfă și să plece în voiaj. Dar lunile veneau și plecau fără să se întâmple nimic. Salariile rămâneau tot neplătite, iar aprovizionarea cu alimente se făcea tot mai rar.

Între timp, șase dintre sirieni au reușit să ajungă pe uscat. Urmau să aștepte acasă ordinul de îmbarcare. Restul echipajului a rămas la post, la bordul cargoului.

După mai multe luni de așteptare, disperat, românul a luat legătura, prin intermediul familiei, cu Sindicatul Liber al Navigatorilor. I-a cerut ajutorul, deși nu făcea parte din organizație.

"La rândul nostru, am solicitat sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, care a reușit să-l aducă în siguranță acasă", relatează Adrian Mihălcioiu, liderul SLN și șef al Inspectoratului ITF România.

Acum s-a dovedit cât de corectă a fost decizia României de a-și menține reprezentanța diplomatică în Siria zguduită de război. Ambasada noastră a organizat repatrierea în condiții de siguranță. Din Lattakia, românul a fost transportat cu o mașină până în Beirut, unde a urcat la bordul unui avion, care l-a adus în țară. La sfârștul lunii iunie, marinarul își îmbrățișa familia.

În prezent, SLN îl ajută pe Nicolae Epuran să recupereze o parte din salariile restante.

"Situația lui se încadrează în prevederile HG 82/2003 și urmează a fi executată polița de asigurare a companiei de crewing, pentru situația de abandon și neplata salariilor. Suntem în procedura de executare a poliței, în vederea recuperării a minimum două salarii și a cheltuielilor de repatriere", a precizat liderul sindicatului.

Cazul navigatorului Nicolae Epuran este unul dintre sutele de acest fel rezolvate de SLN din 1990 și până în prezent. El demonstrează, încă o dată, forța solidarității marinărești, pe care mulți o ignoră cu bună știință, dar apelează la ea când ajung la ananghie.