A fost sau nu grevă la Antifrauda Constanța?

Pe inspectorul general adjunct Daniel Dinulescu, în mâinile căruia se află frâiele Direcției Regionale Antifraudă 2 Constanța, am încercat să-l contactez prima oară pe data de 15 noiembrie 2013. N-am avut succes. 

Printr-un intermediar mi s-a transmis că, în conformitate cu o decizie internă, orice informație de presă trebuie cerută de la forul superior, din București, respectiv de la Agenția Națională de Administrare Fiscală. 

Nu m-am supărat, dar n-am înțeles de ce este nevoie de centralizarea comunicării cu mass-media, în cadrul Direcției Generale de Antifraudă Fiscală, în condițiile în care astăzi se vorbește tot mai mult de necesitatea descentralizării și transparenței? M-am întrebat, la acea vreme, dacă instituția de antifraudă are ceva de ascuns, astfel încât să fie nevoie de un control strict al informațiilor, de cenzurarea comunicării cu presa.

Am urmat sfatul primit și, până ieri, pentru toate informațiile privind Regionala Antifraudă din Constanța m-am adresat Bucureștiului. 

Ieri, am încălcat regula, încercând, din nou să îl contactez pe Daniel Dinu-lescu. Aveam toate motivele să pro-cedez astfel: peste numai două ore urma să aibă loc acțiunea de protest a micilor întreprinzători privați constăn-țeni, împotriva acțiunilor de suspendare a activității unor firme. Doream să aflu direct de la sursă câte măsuri de suspendare au fost dispuse în județul Constanța de la intrarea în vigoare a OUG nr. 91/2014 și pentru ce fapte.

La ora 11, am pătruns în sediul instituției, de pe strada București, din Constanța, și m-am adresat agentului de pază, aflat în holul de la intrare. M-am recomandat și am solicitat să vorbesc cu inspectorul general adjunct Daniel Dinulescu. "Nu este!" - mi-a răspuns scurt individul. "Atunci, vreau să vorbesc cu adjunctul său, cu un reprezentant al instituției." În loc de altă explicație, individul mi-a arătat ușa: "Poftește afară!" Eram stupefiat și indignat. Nu înțelegeam ce-l apucase pe nefericitul agent. I-am amintit că sunt ziarist, că ne aflăm intr-o instituție publică și că nu vreau decât să discut cu un reprezentant al acesteia. 

Insistența mea n-a făcut decât să sporească impulsivitatea personajului, care a dus mâna la buzunar și m-a amenințat că mă "parfumează" cu spray paralizant, dacă nu ies afară. În fața agresivității inconștiente, a trebuit să cedez. Mai târziu, am realizat că nu acționase de capul lui, ci conform "consemnului" primit. Tocmai când îmi consumam indignarea pe treptele instituției, de mine s-a apropiat un bărbat între două vârste, care asistase la scenă. Mi-a șoptit: "Nu aveți cu cine discuta, suntem în grevă!" Apoi, s-a îndepărtat, fără să aștepte să-mi răspundă la numeroasele întrebări stârnite de declarația sa. 

Afirmase: "Suntem în grevă!", deci se identificase cu inspectorii antifraudă fiscală din regională. Mă aflam în fața unei bombe de pre-să, care nu avea nicio confirmare. "Sursa" nu își declinase identitatea, iar pe ușa instituției nu era niciun afiș care să anunțe greva. Pe lângă mine a trecut un automobil cu inscripțiile Antifraudei, dar cel aflat la volan mi-a făcut semn că nu vrea să oprească, să vorbim. Dincolo de geamul de la intrarea instituției am zărit o femeie. I-am făcut semn să vină. N-a reu-șit să iasă. Cerberul zăvorâse ușa. Am dat câteva telefoane. "Nu știu de nicio grevă", mi-a spus un amic, bine informat. "Nu prea există motiv. Tocmai li s-a aprobat inspectorilor antifraudă majorarea salariilor."

În cele din urmă, l-am contactat pe Alexandru Cristea, purtătorul de cuvânt al ANAF. Mi-a cerut un răgaz să se intereseze, după care m-a anunțat oficial: "Nu e nicio grevă la Constanța!"

Dacă astfel stau lucrurile, cum se explică afirmația necunoscutului? Ce interes a avut să-mi spună că Antifrauda Constanța este în grevă?