60 de ani de la primul transport maritim containerizat

Pe la jumătatea anilor ’70 a început să se lucreze la proiectul primului terminal de containere din portul Constanța. Construcția lui a început în urmă cu 40 de ani, în 1976. Tot atunci, industria maritimă românească se reorganiza în două unități: flota și Întreprinderea de Exploatare Portuară (I.E.P.).

Pentru echiparea terminalului fuse-seră comandate, în Republica Democrată Germană, două portainere (poduri rulante pentru încărcarea - descărcarea containerelor de pe nave) și două transtainere (poduri rulante pentru încărcarea - descărcarea containerelor din vagoane), povestește Vasile Cenușă. Din fișele lor tehnice, rezultă că au fost construite în 1976 și au intrat în exploatare în iulie 1978. Tot în 1978 a avut loc o nouă reorganizare, IEP fiind împărțită în mai multe unități, pe ministere, terminalul de containere fiind preluat de IEP-MTTC. 

După schimbarea de regim politic din decembrie 1989, a urmat o nouă reorganizare a activității portuare și, la 1 martie 1991, s-a înființat compania Socep, care a preluat terminalul de containere. În urma unui program de investiții, la 1 octombrie 2003, Socep a inaugurat cel de al treilea portainer (construit de Shanghai Zhenhua Port Machinery, China.

Alături de Socep apăruseră și alți operatori de containere în portul Constanța. 

În anul 2001, portul Constanța înregistra un nou record, de 118.645 TEU, în transportul containerizat. Între timp, administrația portului Constanța trecuse la materializarea proiectului celui mai mare terminal de la Marea Neagră, proiect inițiat prin anul 1993 de inginerul Vasile Pistolea, directorul de atunci al CNAPMC. Realizat cu finanțare japoneză, terminalul a fost inaugurat pe 17 noiembrie 2003. Constanța South Container Terminal, cum a fost denumit mai târziu, a fost dotat cu macarale portal de cheu și macarale portal pe pneuri, de ultimă generație, construite de "Mitsubishi Heavy Industries", fabrica din Hiroshima, iar danele sale, cu adâncimi de până la 16,6 m, permit operarea navelor portcontainer de 3.000 - 5.000 TEU. Tot atunci, terminalul a fost încredințat spre exploatare concernului DP World.

În 2005, portul Constanța a operat 770.000 TEU. La acea dată, activau mai mulți operatori de containere: Constanța South Container Terminal (cu o pondere de 84% din traficul total la acea vreme), Socep, Umex, APM Terminals România și, ocazional Romtrans - Agenția Constanța Sud (în prezent Schenker Logistics), Decirom și Astar Stevedoring. 

În 2006, primii patru operatori de containere au manipulat, împreună, 1.037.066 TEU (respectiv 9.815.758 tone de mărfuri). Portul Constanța reușise să intre în "Clubul milionarilor în TEU" și juca rolul de platformă de distribuție pentru celelalte porturi din zona Mării Negre. 

În 2007, portul românesc a atins recordul de 1.411.370 TEU (respectiv 12.643.000 tone de mărfuri), din care: 708.900 TEU - containere goale și 702.470 TEU - containere pline.

Ulterior, portul Constanța a pierdut poziția de platformă de distribuție a containerelor în zonă. În 2007, Rusia și-a lansat programul de restructurare a porturilor de la Marea Neagră, care a inclus construcția noului terminal de containere de la Novorossiysk. Ucraina, la rândul ei, a executat lucrări de adâncire a porturilor, pentru a putea primi direct navele port-container de mare capacitate și a nu mai depinde de portul Constanța. În noiembrie 2011, autoritățile ucrainene anunțau sosirea portcontainerului de 8.006 TEU "Tubul". Era cea mai mare navă de acest tip, care acostase vreodată în portul comercial Ilyichevsk.

Astfel, piața Mării Negre s-a reîmpărțit și traficul de mărfuri containerizate din portul Constanța s-a redus dramatic, ajungând la 556.694 TEU, în 2010, pentru a urca la 689.012 TEU, în 2015.

Anul trecut, traficul total de containere din bazinul Mării Negre a fost de 2.294.848 TEU și a fost împărțit între țările din regiune după cum urmează: România - 26,17%; Rusia - 25,41%, Ucraina - 25,06%, Georgia - 13,63% și Bulgaria - 9,73%.