25 de miniștri n-au fost în stare să stopeze dezastrul din transporturile românești

282
25 de miniștri n-au fost în stare să stopeze dezastrul din transporturile românești - 25deministrinaufostinstaresastop-1572305085.jpg

Articole de la același autor

România se poate lăuda cu cea mai proastă infrastructură și suprastructură de transport din Uniunea Europeană. Are cei mai puțini kilometri de autostradă raportat la suprafața țării și cele mai multe șosele în paragină. Trotinetele electrice sunt mai rapide decât trenurile care circulă pe rețeaua sa feroviară, celebră pentru numărul uriaș al restricțiilor de viteză. Ce să mai spunem de faptul că este singura țară din lume care și-a distrus cu mâna ei, pe timp de pace, flota comercială maritimă, că societățile sale de transport feroviar și aerian au fost aduse în stare falimentară, că parcul feroviar este în grea suferință, cu locomotive ce se defectează în mers sau își abandonează vagoanele pe câmp, iar adâncimile minime de navigație nu sunt asigurate pe tot parcursul Dunării, de-a lungul întregului an. 


Ministri de un trimestru
La acest dezastru a contribuit, pe de o parte instabilitatea de la conducerea Ministerului Transporturilor, iar pe de altă parte, lipsa de profesionalism a multora dintre miniștri. Pe parcursul ultimilor 29 de ani, la cârma lui s-au schimbat 25 de șefi, din care unul interimar, al căror mandat a durat, în medie, 13 luni și 13 de zile.


Dintre toți, Traian Băsescu a stat cel mai mult la conducerea Transporturilor românești: 4 ani, 10 luni și 28 de zile, dar cumulat, pe parcursul a trei mandate (30 aprilie 1991 – 19 septembrie 1992; 12 decembrie 1996 – 12 februarie 1998; 17 aprilie 1998 – 26 iunie 2000). Este urmat de Miron Mitrea, cu un mandat complet, de 4 ani și o zi (28 decembrie 2000 – 29 decembrie 2004).
În timpul regimului Dragnea, în decurs de numai un an și o lună, conducerea ministerului s-a schimbat de trei ori. Felix Stroe a rezistat cel mai puțin în funcție: doar 3 luni și 12 zile.


Zero performanțe
Schimbarea frecventă a miniștrilor a fost însoțită de o instabilitate la fel de mare în funcțiile de secretar de stat, directori ai direcțiilor din minister, administratori și manageri ai companiilor și instituțiilor din subordine.
Instabilitatea la nivel decizional, lipsa de profesionalism a multora dintre cei ce s-au aflat, vremelnic, în aceste funcții, dar și corupția au adus transporturile din România în situația catastrofală de astăzi.


În 2015, sub miniștri Ioan Rus, Iulian Matache și Dan Marian Costescu, Ministerul Transporturilor a reușit contraperformanța a realiza 20 de kilometri de autostradă în minus. În 2017, sub Alexandru Răzvan Cuc s-au inaugurat… zero kilometri. În 2018, pe timpul ministrului Lucian Șova s-au dat în folosință 60 km de autostradă, iar în 2019, când a revenit Alexandru Răzvan Cuc la conducerea ministerului, alți zero kilometri.


Din toate aceste motive, economia și societatea românească înregistrează pierderi uriașe. Lipsa căilor de comunicații frânează investițiile productive, sectorul construcțiilor, transporturile și turismul, creșterea numărului locurilor de muncă, conduce la creșterea inegalității de dezvoltare între regiuni, la creșterea sărăciei și migrației forței de muncă. La rândul său, portul Constanța este tot mai izolat de Europa și pierde fluxuri de mărfuri, fiind nevoit să lucreze la mai puțin de jumătate din capacitatea sa de operare, aspect recunoscut, de altfel, și în noul program de guvernare. 


Un nou început
Dacă Parlamentul îi va acorda votul de investitură, Guvernul Orban va avea o misiune extrem de grea în domeniul transporturilor, dar și foarte puțin timp la dispoziție pentru a determina schimbări semnificative, căci mandatul său va fi de un an și jumătate. 


Bunele intenții ale viitorului Executiv se reflectă în schimbarea denumirii Ministerului Transporturilor în Ministerul Infrastructurii, dar și în prevederile programului de guvernare. Lucian Bode - propunerea liberalilor pentru Ministerul Infrastructurii – va trebui să pună în practică un program accelerat de redresare și de stopare a declinului companiilor de stat din domeniul transporturilor, inclusiv prin privatizarea lor. Ce să înțelegem prin aceasta, că ar putea fi vândute companiile Tarom, CFR Marfă și CFR Călători? În același timp, vor trebui finalizate proiectele de investiții rutiere și feroviare începute, iar lucrările de investiții urgente și cu caracter obligatoriu vor trebui demarate.


Oare Lucian Bode are capacitatea profesională să aducă pe făgașul cel bun activitatea structurilor din subordinea ministerului și să relanseze investițiile în infrastructură. Experiența sa în producție (8 ani) este mai scurtă decât cea politică (11 ani). În cele două lunii și jumătate cât timp a fost ministru al Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în Guvernul Ungureanu, n-a avut răgazul necesar pentru a demonstra de ce este în stare. Dar cine știe, poate că a câștigat ceva experiență în domeniu din postura de președinte al Comisiei pentru transporturi și infrastructură a Camerei Deputaților. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.0094 secunde