Sărbători, agitație, copilul te sâcâie… Ce să nu-i spui, oricât de obosit ai fi!

Este poate cea mai stresantă perioadă din an, cu multă alergătură și oboseală. Sâcâiți de tot felul de întrebări, se poate întâmpla ca părinții să nu mai aibă răbdare suficientă și să le vorbească pe un ton mult prea ridicat celor mici ori să folo-sească expresii total nepotrivite. Ce consideră specialiștii avantaje.ro că nu trebuie să le spuneți copiilor niciodată, dar niciodată, oricât de stresați sau obosiți sunteți și indiferent de context.

Lasă-mă, nu mă deranja!

Orice părinte are nevoie uneori de o pauză, de un timp pentru el sau pentru o treabă importantă pe care o face la un moment dat, dar a spune copilului de multe ori sau zilnic "Lasă-mă, am treabă!" îl va face să creadă că nu mai are niciun rost să îți vorbească, deoarece va fi mereu respins. Dacă se obișnuiește să nu îți spună lucruri când este mic, la adolescență, nici atât nu va mai dori să îți vorbească. De mici, copiii ar trebui să știe că părinții lor au mereu timp pentru ei.

Dacă chiar ești foarte ocupat sau stresat, spune-i copilului: "Mami/tati are ceva de terminat acum, așa că te rog mult să stai un pic liniștit, să te joci câteva minute, iar când termin mă joc cu tine!". Deci, soluții pentru depășirea calmă a momentului există!

Mișcă-te mai repede!

Pregătiri pentru sărbători, program supraîncărcat, trafic aglo-merat, somn insuficient… Majo-ritatea părinților copiilor care au început să facă singuri lucruri (să se spele, să se îmbrace, să mănânce etc.) spun aceste cuvinte copiilor lor. Cât de des și pe ce ton spuneți copiilor aceste cuvinte? Dacă ați devenit nervoși, le spuneți țipând!

Procedând așa, vom face copilul să se simtă vinovat că noi ne grăbim, însă nu îl vom motiva în niciun caz să se miște mai repede. Mai degrabă, ne luăm un timp în plus pentru ca și copilul să țină pasul, ori îl anunțăm din timp ce are de făcut.

Nu ești în stare de nimic!

"Nu pot să cred că ai făcut așa ceva!", "Era și timpul să faci asta!", Nu faci nimic ca lumea!", "Puteai mai mult!" sunt afirmații care nu pot decât să rănească.

Învățarea este, în general, un proces de încercări repetate; copilul nu s-a născut învățat și nu are un manual de calitate în dotare, pentru a ști ce e bine și ce nu, și cât de bine ar trebui făcute lucrurile, pentru a mulțumi pe toată lumea. Mai ales pe părinții veșnic nemulțumiți, pentru care orice face copilul e prea puțin. Chiar dacă micuțul a făcut exact aceeași greșeală și ieri, comentariul tău negativ nici nu îl ajută, nici nu îl face să învețe să facă mai bine acel lucru.

De ce nu poți fi și tu ca…?

Poate părea motivant să ai o rudă sau un prieten ca exemplu de comportament ("Uite ce frumos desenează cutare, ce frumos se poartă X, cum știe să își lege șireturile Y, Z, nu mai bea din biberon, de ce nu poți și tu să faci asta?"). Prin comparație, copilul care nu face aceste lucruri se va simți prost și va dori să le facă și el. Nu uitați, aproape întotdeauna, comparațiile își ratează scopul. Copilul tău este el însuși, nu X, Y sau Z. Într-un fel, e normal ca părinții să își compare copiii între ei sau cu ai altora, să găsească un cadru de referință pentru nivelul achizițiilor psihomotorii ale acestora. Dar, în niciun caz, nu lăsa copilul să te audă făcând asemenea comparații! Fiecare copil are ritmul lui de creștere și dezvoltare, temperamentul lui, personalitatea lui. A-ți compara copilul cu altcineva este ca și cum i-ai spune că ți-ai dori ca el să fie altcineva sau altcumva. Aceasta le subminează încre-derea în sine.

Lasă că vezi tu când vine taică-tu!

Acest clișeu nu este doar o amenințare, ci și o formă penibilă de disciplinare. Ca să disciplinezi eficient, trebuie să iei tu însăți atitudine, imediat! Disciplinarea amânată rupe legătura între acțiunea copilului și consecințele acesteia, iar eficiența se pierde. Până vine părintele "bau-bau" acasă, copilul a și uitat ce prostie a făcut. Mai mult, agonia anticipării și așteptării pedepsei este mai cumplită decât pedeapsa însăși pentru greșeala făcută de copil. Apoi, pasând pedepsirea în îndatorirea altcuiva, îți subminezi autoritatea. La ce bun să o ascult pe mama, dacă tot nu îmi face nimic? Există părinți care preferă să îl prezinte pe celălalt ca "polițistul rău", pentru a nu se pune rău cu copilul, însă pierderile reale sunt mult mai mari, în termeni de încredere și chiar de afecțiune. Dacă nu acum, când va fi adolescent!

Așadar, oricât de tare v-ar obosi perioada de pregătiri pentru sărbătorile care bat la ușă, specialiștii atrag atenția că a vă descărca nervii asupra copilului este o imensă greșeală, cu repercusiuni pe termen lung.