Otita medie poate fi tratată cu succes și fără antibiotice

Otita este una dintre cele mai des întâlnite boli la copii. Este o afecțiune asociată, de cele mai multe ori, cu diferite tipuri de răceli. Spațiul din spatele timpanului, urechea medie, închide sistemul auditiv și este gol în interior. Secrețiile naturale formate aici sunt eliminate printr-un traseu intern numit trompa lui Eustachio. La copii, aceasta nu funcționează foarte bine întotdeauna, probabil din cauza faptului că nu este complet maturizată și deci nu are rezistența necesară, iar secrețiile nu sunt eliminate în totalitate, apărând astfel infecția.

Otita poate fi de două tipuri, externă, atunci când inflamația se duce până la timpan, și medie, atunci când inflamația este în interiorul timpanului. Otita medie afectează cel mai adesea urechea medie. Conform statisticilor actuale, unul din șase copii cu vârsta de până la un an face cel puțin un episod de otită medie, după această vârstă, frecvența bolii scăzând mult. De cele mai multe ori, otita medie este o complicație a rinitei și rinofaringitei acute, boala apărând de obicei la câteva zile de la debutul unei infecții acute a căilor respiratorii.
"Când copilul este răcit, trompa lui Eustachio se înfundă și, la strănut, sau când își suflă nasul, pătrunde aer în casa timpanului, se creează presiune și apare durerea", explică dr. Corneliu Neagoe, medic pediatru.

"Mami, mă doare urechea!"
De obicei, durerea de ureche este însoțită și de febră. Otita poate fi diagnosticată prin examinarea urechii cu un instrument numit "otoscop". Cu ajutorul acestuia, medicul poate vedea direct timpanul, care este roșu și, câteodată, bombat din cauza presiunii lichidului infectat. Complicațiile grave sunt rare, dar totuși există. Otita medie poate duce la infecția învelișului creierului (meningita), la infecția oaselor care înconjoară urechea sau la contaminarea bacteriană a sângelui.

Picături locale
și analgezice
Potrivit specialistului, în faza de otită medie nu este necesară administrarea de antibiotice. "Copilul trebuie învățat, în primul rând, să-și sufle nasul, fiecare nară pe rând, acoperind-o pe cealaltă. În ceea ce privește tratamentul curativ, se aplică picături în nas pentru desfun-darea trompei, se aplică tampon cald pe urechea afectată și se administrează antalgice. Uneori infecția nu se retrage și atunci apare o supurație și se poate sparge timpanul. În acest caz este neapărat nevoie de antibiotice", mai precizează dr. Corneliu Neagoe.

Complicațiile pot duce
la scăderea auzului
Complicațiile cele mai frecvente ale otitei medii sunt reapariția sau persistența infecției, prezența constantă a lichidului în urechea medie în ciuda unui tratament cu antibiotice. Acest lichid cauzează scăderea auzului. Scăderea auzului duce la întârzierea înțelegerii cuvintelor la toți copiii mici. Dacă infecția continuă să apară, în ciuda tratamentului cu antibiotice, avem doua posibilități: administrarea antibioticelor în doză mică în fiecare zi, timp de câteva luni (tratament profilactic), sau o mică intervenție chirurgicală, numită timpanostomie, efectuată de către un medic ORL, ce constă în introducerea prin timpan a unui mic tub de plastic pentru a drena urechea medie prin exterior. Acest tub este folosit până când sistemul de drenaj natural al urechii se maturizează.

Tratament local
la otita externă
Spre deosebire de tratamentul folosit pentru otita medie, în cazul otitei externe este suficient un tratament local. Înainte de începerea acestui tratament, urechea (conductul auditiv extern) va trebui curățată cu ajutorul unor bețișoare cu vată îmbibate în apă călduță și abia apoi se va picura soluția indicată de medic.
În primele două zile, aceasta poate fi administrată mai frecvent, apoi doar câte 3-4 picături de trei ori pe zi, până la vindecare. E foarte important ca părinții să știe cum să pună în mod corect picăturile în urechea copilului. Astfel, micuțul va fi culcat pe partea opusă urechii afectate, iar pavilionul urechii va fi ușor tracționat în sus și spre înapoi. După introducerea picăturilor, copilul va mai fi ținut culcat aproximativ cinci minute.
La copiii care înoată frecvent, se poate face profilaxie cu instilare de picături (alcool diluat sau acid acetic 2%) în conductul auditiv extern, imediat după ieșirea din apă. Tratamentul cu antibiotice, injectabil sau pe cale orală, este necesar doar dacă apare febra sau inflamarea ganglionilor din zona urechii.