Orașul subteran Kaymakli sau viața pe… verticală

2743

Articole de la același autor

De străbați ținuturile anatoliene, turist fiind printre grotele Cappdociei, nu îți va părea rău dacă vei poposi preț de câteva ore și în localitatea Kaymakli, pentru a vizita orașul subteran cu același nume. După cum spun localnicii, numele micuțului sat se trage de la îndeletnicirea lor moștenită din strămoși. I-a făcut celebri atât istoricul locurilor cât și faptul că, aici, alimentul de bază este laptele, iar din 15 litri de lapte se prepară un litru de caimac pe care localnicii îl folosesc atât pentru hrana de zi cu zi, cât și pentru a-i ademeni pe turiști.
Kaymakli se află la aproximativ 20 de kilometri sud de Nevșehir și ascunde, în adevăratul sens al cuvântului, urmele unei civilizații despre care doar ghizii îți amintesc astăzi, atunci când te însoțesc pe potecile foarte înguste ale orașului subteran.
Aici, la Kaymakli, orașul subteran care se întinde pe 8 nivele dintre care doar cinci se vizitează în prezent (ceea ce înseamnă aproape 130 de metri adâncime), au trăit între secolele VII - X creștini din regiunea Cappadocia care erau nevoiți să înfrunte, la acea vreme, atacurile arabe.
Aici, la Kaymakli, una dintre cele 40 de astfel de localități subterane înființate de creștini în zona Cappadocia, s-au adăpostit, ani la rând, aproximativ 30.00 de oameni. Toți, localnici ai orașului subteran. Și nu este nicio exagerare faptul că i se spune oraș subteran. Locuitorii erau organizați pe cele 8 nivele, săpate în creierul pământului, la Kaymakli, întocmai ca într-un oraș de la suprafață, construit în timp, clădire cu clădire. Coridoarele și treptele asigurau legătura dintre nivele, fiecare nivel fiind însă o unitate de sine stătătoare, unde se găseau de la bucătării comune, săli de mese, încăperi pentru păstrarea alimentelor, la dormitoare și chiar cimitire și închisori. Un puț central asigura ventilarea întregului spațiu iar apa era asigurată din puțurile interioare. Căile de acces sunt extrem de incomode. Poteci foarte înguste și foarte joase, multe dintre ele măsurând jumătate de metru, fac accesul turistului de astăzi destul de anevoios. Merită însă efortul, singura contraindicație de a accede în acest loc fiind pentru cei care suferă de claustrofobie.
Ruinele de la Kaymakli au fost descoperite în jurul anilor ’50 și, până și azi se menține misterul în ceea ce privește constructorul acestor orașe subterane din inima Cappadociei.

De străbați ținuturile anatoliene, turist fiind printre grotele Cappdociei, nu îți va părea rău dacă vei poposi preț de câteva ore și în localitatea Kaymakli, pentru a vizita orașul subteran cu același nume. După cum spun localnicii, numele micuțului sat se trage de la îndeletnicirea lor moștenită din strămoși. I-a făcut celebri atât istoricul locurilor cât și faptul că, aici, alimentul de bază este laptele, iar din 15 litri de lapte se prepară un litru de caimac pe care localnicii îl folosesc atât pentru hrana de zi cu zi, cât și pentru a-i ademeni pe turiști.
Kaymakli se află la aproximativ 20 de kilometri sud de Nevșehir și ascunde, în adevăratul sens al cuvântului, urmele unei civilizații despre care doar ghizii îți amintesc astăzi, atunci când te însoțesc pe potecile foarte înguste ale orașului subteran.
Aici, la Kaymakli, orașul subteran care se întinde pe 8 nivele dintre care doar cinci se vizitează în prezent (ceea ce înseamnă aproape 130 de metri adâncime), au trăit între secolele VII - X creștini din regiunea Cappadocia care erau nevoiți să înfrunte, la acea vreme, atacurile arabe.
Aici, la Kaymakli, una dintre cele 40 de astfel de localități subterane înființate de creștini în zona Cappadocia, s-au adăpostit, ani la rând, aproximativ 30.00 de oameni. Toți, localnici ai orașului subteran. Și nu este nicio exagerare faptul că i se spune oraș subteran. Locuitorii erau organizați pe cele 8 nivele, săpate în creierul pământului, la Kaymakli, întocmai ca într-un oraș de la suprafață, construit în timp, clădire cu clădire. Coridoarele și treptele asigurau legătura dintre nivele, fiecare nivel fiind însă o unitate de sine stătătoare, unde se găseau de la bucătării comune, săli de mese, încăperi pentru păstrarea alimentelor, la dormitoare și chiar cimitire și închisori. Un puț central asigura ventilarea întregului spațiu iar apa era asigurată din puțurile interioare. Căile de acces sunt extrem de incomode. Poteci foarte înguste și foarte joase, multe dintre ele măsurând jumătate de metru, fac accesul turistului de astăzi destul de anevoios. Merită însă efortul, singura contraindicație de a accede în acest loc fiind pentru cei care suferă de claustrofobie.
Ruinele de la Kaymakli au fost descoperite în jurul anilor ’50 și, până și azi se menține misterul în ceea ce privește constructorul acestor orașe subterane din inima Cappadociei.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.471 secunde