Italienii din Greci, "o entitate unică în România"

Italienii de la Greci. Ai zice că este un paradox… Este vorba, însă, despre singura comunitate compactă de etnici italieni care s-a stabilit acum peste o sută de ani în comuna tulceană Greci și care, în ciuda numărului tot mai restrâns de membri, rămâne și în prezent un simbol pentru etnia italiană din România.

"În jurul anului 1870, au fost aduși de Carol I primii italieni pentru a lucra la Castelul Peleș, iar după ce au terminat acolo, mulți s-au retras aici, la poalele Munților Măcin, unde au format colonii în jurul carierelor de granit", este scurta introducere pe care ne-o face părintele paroh Pal Vicențiu de la Parohia Catolică Sfânta Lucia din comuna Greci.
Mica localitate tulceană numără în prezent aproximativ 6.000 de locuitori, dintre care doar vreo 180 mai au legături cu etnia italiană. Și asta în condițiile în care pe la 1878 în Greci și în împrejurimi erau stabiliți aproape 2.500 de italieni, în marea lor majoritate friulani. O dovadă în acest sens este un document, care se află la arhiva Arhiepiscopiei, în care sunt menționați pentru prima dată italienii din Greci. Capii familiilor italiene care trăiau la acea vreme pe aceste meleaguri și care munceau la minele de granit din zonă scriau o scrisoare către Arhiepiscopia de București prin care își prezentau situația. Se plângeau că erau marginalizați pentru că nu erau români, nu aveau drepturi de proprietate și, în aceeași scrisoare, cereau autorităților statului român să fie scutiți de la plata contribuției cerută localnicilor la vremea aceea pentru construirea bisericii ortodoxe din sat. Italienii ridicau totodată și problema lipsei unui preot catolic în localitate, a unei biserici și a unei școli în care să își educe copiii. Așa cum reiese din document, pe o rază de aproximativ 50 de km2 erau aproximativ 2.500 de italieni.

1912. Biserica și primul preot
Italienii nu au contribuit cu bani la construcția primei biserici ortodoxe din localitatea Greci, dar au muncit cot la cot cu ceilalți creștini pentru ridicarea lăcașului, așa cum le recomandase arhiepiscopul. La 1912, a venit la Greci și primul preot catolic și totodată italian. Era și anul în care se termina construcția la Biserica Catolică din localitate, locaș care servește și azi drept loc de rugăciune pentru comunitatea catolică de aici și poartă hramul Sfintei Lucia.
1912 a fost așadar momentul de consolidare a comunității italiene din Greci și din punct de vedere religios. De atunci până în prezent au mai fost mici sincope în viața religioasă, dar, așa cum spune părintele Vicențiu, acestea au fost nesemnificative.

Român sau italian
Comunitatea italiană din Greci s-a diminuat simțitor după ce sistemul comunist a impus deținerea unei singure cetățenii. Obligați să renunțe la cetățenia italiană, mulți etnici stabiliți aici de ani buni au preferat să părăsească România. Alții care nu mai aveau pe nimeni în țara de origine au optat pentru cetățenia română, în detrimentul celei italiene și au rămas pe meleagurile tulcene.
A fost o alegere grea pentru italienii din Greci și tocmai pentru a le reda puțin din identitatea pierdută acum mai bine de 50 de ani, preotul Vicențiu ne-a spus că se fac demersuri pentru ca puținii italieni get-beget care mai sunt în localitate să își redobândească și cetățenia de origine. "Este pe de o parte o recompensă morală, dar și o obligație din partea statului italian față de etnicii de aici", este de părere părintele.

Oratoriu pentru salvarea identității
Tot din respect pentru ceea ce a fost cândva comunitatea italiană de aici, odată cu venirea sa în localitate, părintele Vicențiu a început și organizarea unor cursuri de limba italiană la biserică, în cadrul unui oratoriu care funcționează pe lângă biserică și pe care preotul l-a gândit după modelul italian, așa cum a văzut timp de cinci ani cât a petrecut în Italia.
A fost un demers îndrăzneț venirea sa aici, cu atât mai mult cu cât parohia de la Greci urma să se desființeze acum cinci ani. "Eu am insistat să vin aici, convins că lucrurile trebuie să meargă înainte și asta pentru că este unica parohie compactă cu componentă italiană. Este o entitate unică în România și mi-am zis că trebuie salvată. Am venit și m-am gândit că primul lucru pe care trebuie să îl fac este să revigorez limba italiană pentru că italiana care se vorbește aici, în Greci, este de fapt un dialect - dialectul friulan, din partea de nord a Italiei", povestește preotul.
Astfel că, din 2007 au început, în primă fază destul de timid, cursurile de limba italiană. Au urmat apoi, și cele de engleză și franceză. Sâmbătă, l-am găsit pe preot pregătind clasa pentru noul an și mândrindu-se cu peste 190 de copii care și-au exprimat dorința de a studia o limbă străină.

Legende pe seama numelui
Dincolo de trecerea timpului și depășind barierele politice și sociale ale timpului, comunitatea de italieni din Greci este o piesă importantă în puzzle-ul multietnic al spațiului dintre Dunăre și Marea Neagră. Așezată la poalele celor mai vechi munți din Europa, comuna tulceană păstrează încă urmele carierelor de piatră care i-au atras pe italieni aici… O singură casă construită în urmă cu peste o sută de ani mai amintește și de arhitectura din peninsulă… Rămâne însă paradoxul care marchează orice vizitator al comunei și anume acela al numelui. Tot de la părintele paroh Pal Vicențiu am aflat și de ce Greci?
"Pe la 1870, aici veneau bulgari (uneori și români) să vândă legume. Ei preferau această zonă pentru că în împrejurimi erau tabere de turci care îi apărau pe comercianți de hoți. Iar cum bulgarii erau creștini ortodocși, în documentele oficiale ale bisericii li se spunea greco-orientali. Și atunci, simplu, li se spunea greci. De aici și numele localității"...
E drept că pe seama denumirii localității mai circulă și alte legende care încearcă să găsească o legătură cât mai plauzibilă între Greci și… italieni.