Grădinile Suspendate din Babilon

Grădinile Suspendate din Babilon erau la acea vreme unice pe plan arhitectonic. Efectul de suspendare a grădinilor era datorat unei eșalonări abile de 7 etaje. Ele formau un ansamblu omogen, fiind legate între ele prin împletituri ornamentale de plante urcătoare.
Grădinile aveau un sistem ingenios de irigații, compus din fântâni adânci, canale, mici lacuri și jocuri de apă, care alimentau terasele, aducând răcoarea atât de prețioasă în climatul deșertic, fierbinte și uscat al regiunii. Apa din Eufrat era urcată artificial la diferitele niveluri cu ajutorul unor sisteme de tipul șuruburilor elicoidale (similare melcului lui Arhimede). Datorită posibilităților întreținerii unei continue umidități, pe terase au putut să crească nu numai bogate partere de flori, dar și pomi fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc. Prin urmare iarba era permanent verde, la fel și ramurile arborilor. Tot complexul de plante avea un aspect luxuriant, în contrast complet cu deșertul din împrejurimi.
Ceea ce ridică un mare semn de întrebare privind existența acestor grădini vestite este faptul că, deși avem din partea unor istorici greci descrieri detaliate ale grădinilor, babilonienii nici măcar nu le pomenesc în inscripțiile lor, cu toate că menționează cetatea Babilonului și zidurile care o înconjurau. Chiar și istoricii care oferă detalii impresionante despre grădinile suspendate afirmă că ei nu le-au văzut.
Arheologii încă mai caută dovezi evidente despre aceste grădini, pentru a trage o concluzie reală cu privire la existenta lor.