Gibraltar: Anglia din sudul Spaniei | GALERIE FOTO

1596

Articole de la același autor

Dacă-ți faci concediul în Spania, pe Costa del Sol și ai închiriat și o mașină să te poți mișca mai repede și să vezi cât mai multe, Gibraltarul este musai un obiectiv. Iar de acolo mai faci 20 de kilometri și te poți răcori în ocean. Din Malaga până la stânca faimoasă sunt puțin peste 100 de kilometri. Însă îi străbați printr-un decor aparte - faimoasele stațiuni Estepona și Marbella - admirând hotelurile dezvoltate pe înălțime numai în măsura în care urcă, treptat dealurile, îmbrăcând câte o coastă în mici și dese alhambre. Așa pare, pentru că arhitectura spaniolă, în sud, și-a păstrat linia maură. Creneluri, coșuri (hornuri), coloane, arcade, ferestre arcuite după tipicul maur, se lungesc și se lățesc și pe malul Mediteranei și pe dealurile de peste drum. Spaniolii au o tehnică desăvârșită de a construi în trepte, și, deși pare o înghesuială de acoperișuri și de hornuri, spațiile sunt largi, aerisite, cu piscine și curți cu flori. Cascade de flori.

Din Linea de la Frontera se vede ridicând-se brusc stânca Gibral-tarului. Asta dacă se vede! Noi am văzut-o doar pe jumătate. Era o apariție stranie ca o căpățână uriașă cu o căciulă mare și cenușie înfundată până peste urechi. Părea că toți norii de pe cer se adunaseră deasupra stâncii, pentru că în rest văzduhul era întins și albastru… ca Mediterana. Între Linea de Frontera și Gibraltar trebuie să ai buletinul la tine, dacă ești cetățean european, Gibraltarul fiind teritoriu britanic din 1704, de când a fost cucerit de amiralul George Rooke, fapt consfințit ulterior prin tratatul de la Utrecht din 1713. Cu asta nu s-a împăcat deloc Spania care a tot tras de Gibraltar spre ea, însă Gibraltarul s-a simțit mai bine sub coroana britanică.

S-a văzut la referendumul din 1967, deși, în covârșitoarea lor majoritate sunt spanioli.

Noi am trecut granița dintre Spania și Marea Britanie la pas. Mașina am lăsat-o într-o parcare din Linea pentru că șirul care aștepta să intre în Gibraltar era de vreo 2 kilometri. Imediat după punctul de trecere a frontierei este o stație de unde poți lua autobuzul spre centru. Celebrele autobuze londoneze etajate circulă și aici. Apoi traversezi aeroportul a cărui pistă intersectează șoseaua spre centru și poți avea surpriza să aștepți la semafor să treacă avionul (toate sunt oarecum înghesuite deoarece peninsula are cam 6 kilometri pătrați cu tot cu stâncă).

Centrul este deja foarte britanic, deși și pe-aici au fost arabii, însăși numele Gibraltar fiind inițial Gibel Tariq (Stânca lui Tariq), după Tariq-ibn-Ziyâd guvernatorul Tangerului care a cucerit stânca în anii 711 d.C. Arhitecturii cu puternice accente maure ce stâpânește Andaluzia i-a luat locul stilul victorian, impunător și elegant, numai într-un pas. Pe Main Street îți poți face cumpărături de orice fel. Aici găsești toate mărcile celebre, dar nu numai. Comercianții cei mai numeroși sunt marocani, indieni și evrei. Poate contează și că Gibraltarul este o zonă "tax free". Cutiile poștale poartă în-semnele coroanei, și celebrele cabine telefonice englezești, roșii, sunt acolo. Mari. (La noi se găsesc, nu știu de ce, miniaturale, ca suveniruri în benzinării). Am străbătut Main Street și ne-am oprit să mâncăm ceva. Nu știu dacă alegerea putea fi mai neinspirată. Pentru o integrare în peisaj cât mai profundă am ales celebrul "fish & chips". Peștele - pane - un cod insipid, se scălda în suc propriu într-un strat gros de făină și griș cu urme de ou, prăjite doar la suprafață. De nemâncat. De altfel, nici berea neagră dulce și neacidulată nu era mai bună. Dar eram siguri că gustul amar ne va trece odată ajunși pe stâncă.

Căciula de nori era cumva dată pe o parte, din păcate pe partea Africii pe care n-am putut s-o zărim. Ce se vedea bine erau parcările de iahturi dintre blocurile de pe țărm. Și maimuțicile care te trăgeau de pantaloni când nu erai atent. Cele mici, că cele mai mari, leneșe ca niște pisici, îm-podobeau zidul fortăreței ridicate pe stânca Gibraltarului, în sec XVI d.C., pentru a ține pirații departe.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.7446 secunde