După mine, apocalipsa

Jocul "Prototype" mi-a adus aminte de multe dintre cărțile scoase prin anii ’90 de editura Ulise - conținut execrabil, copertă minunată (grafică realizată de întotdeauna același Valentin Tănase, care sper să fie plin de bani acum).
O, geniu de cartier, veți spune, un mare nimic într-un ambalaj sublim găsești peste tot în ziua de astăzi, este esența modernismului, zidul inconturnabil pus de capitaliștii meschini în fața omului dezinteresat de politică și de posibilitățile de a manipula mase, în timp ce rânjește sardonic la secretara sa sexy.
La care eu nu aș spune nimic și aș trece mai departe, fiind mult mai interesat de valoarea intrinsecă a unei țigări Sobranie, decât de orice polemică gnoseologică și, implicit, epistemologică, prin care rotițele intelectului meu supradimensionat ar putea fi angrenate într-o mișcare serioasă.
Deci, să revenim la lucrurile superficiale cu care mă delectez după ce vorbesc cu Umberto Eco pe messenger și pentru care (culmea!) mai sunt și plătit ridicol de bine - jocurile pe calculator!
Cum spuneam, "Prototype" este un 3rd person action game ca multe altele, cu o copertă impresionantă pe cutia DVD-ului . De aici s-ar putea înțelege că am cumpărat jocul. Foarte bine, asta e și ideea.
Recunosc că am fost destul de hyped în timp ce se instala jocul, fiind ferm convins că, la cât noroc am, sigur am nimerit o versiune diferită față de restul planetei, care să se ridice la nivelul coperții. Și chiar am sperat că va fi un joc bun, deși știam (în proporție de 97,5%) că va fi la fel de insipid și lipsit de sens ca orice altceva în afară de Syberia și Knights of the Old Republic.
Și ce să vezi?! Aveam dreptate. Avem un New York lovit de un virus meschin, un supraviețuitor-mutant și niște reprezentanți ai armatei, care nu se prind nici în ultima clipă că eu pot să distrug un tanc cu pumnul meu virusat.
Ca plătitor de taxe și angajat care trebuie să se defuleze după ser-viciu, intri în rolul lui Alexander Mercer, un oarecare din NY, care se îmbată și cade de pe acoperiș, moment în care descoperă cu stu-poare că n-a murit. Fără prea multe explicații, începi să te bați cu hoarde întregi de mutanți și soldați, pe care îi obliterezi elegant cu un arsenal impresionant de obiecte conton-dente și nu numai, care îți ies din mână. Să numim câteva dintre ele: scut, o sabie de neam prost, două săbii de neam prost, o sabie uriașă de neam prost, niște ciocane de piatră, un buton X cu care poți să razi toată planeta de pe harta universului, un buton de rezervă pentru același plan malefic, lasere pew-pew, niște... chestii ascuțite pe care le bagi în asfalt și care ies la 50 de metri distanță și omoară orice vrăbiuță, mutant, elicopter cu tot cu echipaj și balenă eșuată, plus abilitatea "Oh, shit!", care este un game over instant, întrucât omoară însăși viața, ființa și neființa și Alfa și Omega și florile din glastră. Vi se pare că m-am cam repetat? Nu-i nimic, exact așa e și jocul. Evident, pentru toate cele 100.000 de abilități există o tastă, deși am vaga im-presie că am greșit eu undeva și că, de fapt, "Prototype" trebuie jucat cu cinci mauși, trei tastaturi și un om de rezervă. Așadar, m-am apu-cat să memorez 100 de combinații de taste, antrenat fiind de la testele de legislație rutieră. Desigur, jocul poate fi terminat lejer doar cu tastele Jump și Punch, deși ratezi astfel măcelul liric care se naște din faptul că apeși F1, Space, Mouse1, G, R, E și Tab în același timp.
Singurul cuvânt care îmi vine în minte este mindless fun. OK, sunt două cuvinte. Cam la asta se rezumă un joc în care este imposibil să mori și în care poți să sari 500 m în aer și să arunci cu tancul într-un elicopter, în timp cu mâna stângă îți aprinzi o țigară. E și o poveste pe acolo, ceva cu o conspirație și un experiment eșuat... clasic, old school.
Și pentru cine n-a înțeles încă despre ce este vorba, mai facem un mic efort: oraș și misiuni ca în Grand Theft Auto, bătaie ca în Prince of Persia, protagonist care aduce cu un inspector Gadget pompat cu steroizi, totul învăluit cu o cârpă furată de pe platoul filmului I am Legend.
Și, și... m-a enervat atât de tare încât l-am terminat. x. X.